Atelier de Compost in Poiana 19 Oct 2019

Sâmbăta trecută, pe 28 septembrie 2019, Poiana cu Permacultură a găzduit un Perma-Blitz (un fel de clacă) în care 12 oameni am curățat de buruieni și plante agățătoare o suprafață de aproximativ 450 mp. După toată această operațiune, ne-am ales cu o grămadă mare de biomasă (plante ierboase, crenguțe de pomi, joarde de viță de vie și alte plante agățătoare). Pe langă asta, cu ajutorul unui tocător, am realizat și o grămadă mai mică de tocătură de lemn verde, care deja a început să se încingă.
Și iată cum, având această materie primă la dispoziție, se conturează ocazia de a mai recolta ceva, pentru că, așa cum spunea Bill Mollison: ”Recolta posibilă dintr-un ecosistem este teoretic nelimitată sau este limitată doar de imaginația proiectantului.” De data aceasta recolta ar fi sub formă de cunoaștere și acumulare de experiență. Și anume, avem ocazia să învățăm să facem compost sau să învățăm să îl facem mai bine.

De aceea, lansez invitația de a participa la acest atelier oricărei persoane interesate să afle cum se pot transforma în îngrășământ natural, organic, resturile din bucătărie, buruienile, frunzele, crengile rezultate din tăierile pomilor fructiferi și multe alte deșeuri organice, care în mod obișnuit sunt aruncate la gunoi sau sunt arse. Sunt bine venite și persoanele care au deja experiență în realizarea de compost și vor să împărtășească din experiența lor sau vor să învețe lucruri noi din experiențele altora.

Când? Unde? Cine?
Atelierul va avea loc sâmbătă, pe 19 octombrie, între orele 10:15 și 18:00, în Poiana cu Permacultură, Intrarea Poiana nr. 8, Comuna Domnești Ilfov. Evenimentul este organizat cu sprijinul de Institutului de Cercetare în Permacultură din România (ICPR) și Casa Semințelor și va fi facilitat de Teodor Terpez, designer de permacultura, fondator al Comunității Poiana cu Permacultură, cofondator al ICPR, coinițiator al miscării de Tranzitie din România și implicat în proiecte de permacultură și de tranziție încă din anul 2011, cu experiență în organizarea de cursuri de permacultură și facilitarea de cursuri și ateliere tematice precum și cel despre compost. În trecut Teodor Terpez a mai facilitat 2 ateliere despre compost în cadrul proiectului Kultivă.



Cum?În spiritul Economiei Darului, participarea la acest atelier este liberă pe bază de înscriere și confirmare. De aceea vă invităm să vă înscrieți completând următorul formular:
https://forms.gle/AuKAbfc8EoM7ssp36

Ce?
În cadrul atelierului vom învăța despre:
- tipuri de compost
- rolul microorganismelor și a micilor vietăți din sol în descompunerea materiei organice.
- elementele componente ale unei grămezi de compost reușite.
- cum să estimăm cantitățile din fiecare categorie materii prime ce  intră într-o grămadă de compost.
- despre uneltele și dispozitivele necesare pentru realizarea de compost.
- cum se amestecă ingredientele astfel încât să obținem un compost fierbinte și rapid.
- cum se face o grămadă de compost și ce precauții ne luăm.
- cum verificăm dacă am realizat bine compostul, dacă are suficientă apă sau dacă e suficient de aerat.
- ce operațiuni se fac după ce am realizat grămada de compost.
De asemenea, vom avea ocazia să:
- tocăm/mărunțim materia vegetală cu ajutorul unor tocătoare electrice, astfel încât să fie cât mai accesibilă microorganismelor. Vom folosi un tocător de crengi Bosch și o moară rusească de uruială 4 în 1 Uralmash, care poate toca și vegetație ierboasă/tulpinoasă.
- sortăm biomasa pe categorii crengi și joarde de viță mai groase de 5 mm, care vor merge la tocătorul de crengi, vegetație ierbosă, buruieni și crenguțe subțiri, care vor merge la moara Uralmash
- facem operațiunile practice de realizare a compostului (mutat materie organica, așezat în grămadă, udat, etc)
- discutăm despre diverse alte tipuri de compost
- să contribuim cu propriile resturi organice la grămada de compost
- să asezăm masa și să mâncăm împreună.
- să povestim despre permacultură și alte lucruri legate de aceasta.
- să ne imaginăm sau să planificăm noi ateliere în Poiana cu Permacultură.

Programul:

• 10:15 - 10:30 - Check In. Sosire, acomodare, facem cunoștință, bem un ceai, o cafea și luăm o gustărică.
• 10:30 - 11:00 - scurtă introducere a noțiunilor teoretice despre compost, prezentarea uneltelor, a etapelor de lucru, împărțirea pe echipe și distribuirea rolurilor.
• 11:00 - 14:00 - tocăm, mărunțim, mutăm ingredientele în apropierea locului stabilit pentru grămada de compost. Scoatem apă din puț și umplem un butoi cu care să udăm compostul. Pregătim locul în care vom face compostul. În paralel, o echipă de 2-3 persoane pregătește masa de prânz la soba rachetă și/sau pe grătar.
• 14:00 - 15:00 - Pauză de masă. Prilej de discuții, întrebări și lămuriri.
• 15:00 - 16:00 - Începem să realizăm compostul, amestecând ingredientele. Explicăm pe îndelete ce facem și de ce facem asta.
• 16:00 - 17:00 - Continuăm să facem compost. Dacă mai sunt resturi vegetale de tocat, echipele se vor roti de la amestecarea ingredientelor la tocat și la alte statii de lucru.
• 17:00 - 17:30 - Ultimele intrebări și clarificări despre compost, explicăm ce e de făcut mai departe și cum se verifică  dacă compostul e suficient de ud sau de fierbinte.
• 17:30 - 18:00 - Check Out. Împartașim impresiile zilei și ne luăm rămas bun.

 Ce să aduceți cu voi?
Haine și încălțări potrivite pentru vremea de afară și adecvate pentru lucrul în grădină.
Mănuși de grădină.
Multă voie bună.
Opțional puteți aduce alimente preparate de voi pentru a le împărtăși cu ceilalți participanți.
Tot optional, puteti aduce resturi din bucatarie pe care să le punem în compost (zaț de cafea, coji de ouă, frunze de salată, coji de morcov, coji de cartofi, etc.)

Copii sau animale de companie.
Copiii sunt bine veniti. Responsabilitatea pentru supravegherea lor le revine insotitorilor, dar ne vom stradui sa ne impartim sarcinile, astfel incat doar unul sau doi adulti sa fie ocupati cu supravegherea copiiilor la un moment dat, iar ceilalti sa se poata implica in activitatile din gradina sau de la bucatarie.

Daca doriti sa veniti insotiti de un animal de companie, va rugam sa ne anuntati în prealabil, pentru a discuta daca este posibil și în ce fel s-ar putea integra.

Eveniment Facebook

Haideți în Comunitate

Anunțam în articolele anterioare un proiect de formare a unei comunități prin închirierea unor loturi de grădină în Poiana cu Permacultură pentru acei oameni care doresc să grădinărească, să învețe despre permacultură, trai sustenabil sau grădinărit și vor să intre în contact cu alți oameni care au interese similare.

Iată că, în plină vară, a venit momentul să deschidem prima sesiune de înscrieri în Comunitatea Poiana cu Permacultură și rezervarea unui lot. Vă întrebați poate de ce am demarat înscrieile chiar în mijlocul verii. Răspunsul este simplu: ca să avem timp. Până facem încrierile, până ne cunoaștem, până reușim să ne adunăm, vine toamna, iar toamna este un moment prielnic pentru a pregăti grădina pentru anul viitor. Fără grabă, fără heirup, putem avea o grădină pregătită și roditoare încă de la primele semne ale primăverii. Mai multe despre asta în postările viitoare. Acum e momentul să vă invit să vă rezervați un lot în Poiana cu Permaculturii și să vă alăturați comunității.

Pentru început sunt disponibile pentru grădinărit comunitar 22 de loturi, fiecare cu suprafața de 25,2 mp, 4,5 m lățime x 5,6 m lungime. Loturile sunt amplasate în Poiana cu Permacultură, comuna Domnești, intrarea Poiana nr. 8.

pentru a vedea poza mai mare o puteți descărca de aici: harta loturi

Prima etapă de înscrieri și rezervări se va derula în perioada 15 iulie - 31 august 2018, iar rezervarea loturilor se va face pentru 1 an calendaristic, mai precis 1 ianuarie - 31 decembrie 2019. Pentru a beneficia de  acces la grădină și la spațiile comune, irigații, unelte și împrejmuire a spațiului cultivat, am calculat că este necesară o contribuție/chirie de 1 leu pe mp pe lună. Adică 25 lei/lot pe lună sau 300 lei/lot pe an. Plata acestei contribuții se poate face integral în avans, caz în care se va achita doar 250 de lei. Sau se poate face în 3 tranșe a câte 100 lei fiecare.

Suma nu este mare, este echivalentul a cât ai plăti la piață pentru 50-60 kg de roșii crescute organic. Cam tot atâtea roșii ai putea obține într-o cultură principală pe 25 mp cât are un lot. În același timp, aplicând principiile permaculturii și principii de grădinărit organic și intensiv pe spații mici, precum intercalarea culturilor și asocierile benefice de plante, mai multe culturi succesive pe același lot, cultivarea de plante cu perioadă scurtă de vegetație, eșalonarea producției etc., un gărinar începător, ce alocă 5-6 ore pe săptămână grădinii, poate obține de pe 25 mp recolte variate cu valoare de piață de minim 500 lei, iar un grădinar avansat poate recolta produse în valoare de până la 2000 de lei. Iată cum ai putea face chiar o economie la banii pe care îi cheltuiești anual pe mâncare și în același timp să mănânci organic și sănătos, crescut cu mâna ta.

Dacă toate loturile vor fi rezervate, se vor aduna între 5500 și 6600 lei, în funcție de modalitatea de plată. Toți banii adunați din această contribuție vor fi folosiți în mod transparent și exclusiv pentru amenajarea și îmbunătățirea spațiului pe care sunt amplasate loturile. În ordinea priorităților, vom înprejmui terenul pe care se află loturile, vom achiziționa câteva unelte de mână, în plus față de ceea ce există deja și vom instala un sistem de irigații de bază pe care îl vom îmbunătăți în timp.

Binențeles proiectul va continua și în anii următori, cel puțin în 2020 și în 2021 și fiecare membru al comunității va putea contribui la stabilirea priorităților și definirea bugetului pentru anii respectivi, dar cel mai bine e să le luăm pe rând, suntem deocamdată în 2018 și ne pregătim să grădinărim împreună în 2019. Iată care sunt pașii următori:

Chiar dacă loturile se rezervă pentru anul 2019, lucrările de amenajare sau pregătire a loturilor, de plantare, de semănare și chiar de recoltare pot fi executate începând din această toamnă, după un program pe care îl vom conveni de comun acord.

După ce se încheie prima etapă de înscrieri și rezervări, de la 1 septembrie vă vom contacta pentru a stabili data primei întâlniri, confirmarea rezervării și atribuirea loturilor pe teren persoanelor care deja s-au înscris.

Etapa a doua de înscrieri și rezervări se va desfășura în perioada  1 septembrie - 31 octombrie, pentru loturile rămase disponibile și sperăm că toate loturile vor fi atribuite până la începutul lunii Noiembrie.

În luna noiembrie vom face formalitățile legale de intrare în posesie și plata în avans a contribuției sau a primei tranșe din această contribuție. Vom alege împreună cea mai bună modalitate legală. Fie chirie, fie asociere, fie donație, fie ONG. Vom vedea ce e mai bine pentru comunitate.

Tot în luna noiembrie ne propunem să montăm gardul de împrejmuire a proprietății, pentru a proteja astfel culturile comunității de câini, animale domestice sau oameni rău intenționați.

De la 1 septembrie până când vremea ne permite, cei care au rezervat deja și cu care ne-am întâlnit, vor putea, conform unui program agreat să înceapă lucrările de pregătire a terenului și vor putea înființa primele culturi. Ceapa, usturoiul, salata, spanacul, ridichiile se pot semăna toamna. Unele soiuri de salată și spanac iernează și pot fi lăsate peste iarnă și recoltate în primăvară.

Înscrierile vor continua și după 1 noiembrie, chiar dacă mai sunt loturi libere sau nu. Oamenii vor putea să se alăture comunității chiar dacă nu își rezervă lot și pot participa cu încuviințarea deținătorilor de loturi, ca ajutoare la lucrările de pregătire, înființare, întreținere și recoltare și vor putea beneficia atât de o parte din recoltă cât mai ales de cunoștințele și experiența de grădinărit dobândite în timpul acestor activități.

Sperăm ca primăvara să ne găsească cu paturile de legume semănate și să avem primele recolte de ceapă, usturoi verde, salată și ridichii foarte devreme și să ne bucurăm de ele împreumă, în comunitatea de grădinari din Poiana cu Permacultură.

Înainte de încheiere, mai fac o precizare foarte importantă. În primul an, fiecare persoană sau familie va putea rezerva un singur lot. Punem această limită din următoarele motive:

1. Ne dorim ca în prima etapă să dăm o șansă cât mai multor persoane să se înscrie în comunitate și să rezerve loturi.
2. Anticipăm că mulți dintre cei ce se vor înscrie sunt începători în ale grădinăritului și vor avea nevoie de timp de acomodare și de învățare. E bine să începi mic în astfel de cazuri. De aceea considerăm că un lot e suficient pentru început.
3. Anticipăm că multe persoane ocupate vor dori să participe în acest proiect, iar principalul factor limitativ va fi timpul. O grădină are nevoie de atenție și, cu cât e mai mare, cu atât cere mai mult timp. Până când vom învăța să cooperăm și să ne organizăm, e mai prudent să începem cu o suprafață mică de fiecare.

Dacă arzi de nerăbdare să te înscrii, iată cum poți să o faci. Primul pas este să completezi următorul forumular. Ia-ți timp și completează rubricile cu text lung, ne ajută să înțelegem mai bine ce te motivează să participi la acest proiect, cum vezi relația cu ceilați, ce ai vrea să înveți, etc. De asemenea te va ajuta și pe tine să evaluezi mai bine opțiunile și nevoile pe care le ai și la care răspunde acest proiect. Nu uitați să citiți și Regulamentul General.

După ce ai completat formularul, e nevoie să te înarmezi cu răbdare, vei primi un răspuns de la noi care va confirma înscrierea, iar mai apoi vom stabili împreună o dată la care ne vom întâlni cât mai mulți membri ai viitoare comunități și vom confirma încă odată că ești interesat în continuare să participi în acest proiect.

Vor urma probabil alte întâlniri în care vom agrea modul de lucru și vom finaliza cu un acord formal și plata în avans a constribuției sau a primei tranșe, în noiembrie 2018. La finalul acestui proces vei avea dreptul de a grădinări pe lotul de 25 mp pe care l-ai rezervat.

Dacă vrei să păstrezi legătura cu noi pe tot parcursul procesului de înscriere/rezervare/dobândire lot, dar și după aceea, poți să ne scrii pe adresa: poiana.cu.permacultura@gmail.com.

Abia așteptăm să te întâlnim!

Viziune, Misiune, Obiective, Comunitate

Scriam în postările anterioare că mi-am propus ca, cel puțin în următorii 3 ani, să investesc timp energie și bani într-un proiect numit Comunitatea Poiana cu Permacultură. Proiect prin care persoanele interesate de permacultură, grădinărit și trai sustenabil vor avea ocazia să se întâlnească, să învețe și să practice permacultura și, nu în ultimul rând să își cultive propriile legume și fructe într-o grădină comunitară.
În acest articol continui să furnizez informațiile despre acest proiect și voi face publice viziunea, misiunea și obiectivele  acestui proiect pentru următorii 3 ani.

Primăvara în Poiana cu Permacultură

Viziunea

O rețea de comunități autosustenabile, reziliente și interconectate ce se ghidează după cele trei principii etice ale permaculturii:

Grija față de Pământ

Grija față de oameni

Împărțirea echitabilă a surplusului

Grădina comunitară și loturile de grădinărit sunt un mijloc prin care vom crea o comunitate. Formarea unei comunități este doar primul pas, pentru că o comunitate are nevoie să relaționeze cu alte comunități pentru a funcționa. Lumea va deveni mai bună dacă vor exista multe comunități autosustenabile reziliente și interconectate ce se ghidează după eticile permaculturii, iar Poiana cu permacultură contribuie la formarea și dezvoltarea acestor comunități

Misiunea

Să ofere oportunități de conectare și de interacțiune a oamenilor dornici și capabili să formeze comunități reziliente și autosustenabile. Să ofere spațiul și mijloacele pentru practicarea permaculturii și experiența traiului în comunități autosustenabile și reziliente.

O comunitate înseamnă în primul rând oameni care împart niște lucruri, niște valori, niște idealuri. Pentru ca o astfel de comunitate să se nască, e nevoie ca oamenii cu idealuri sau valori similare să se întâlnească și să interacționeze.

S-a constatat că mâncarea și grădinăritul sunt activități care oferă cele mai multe oportunități de conectare și de apropiere între membrii unei comunități. Poiana cu Permacultură oferă spațiul în care aceste activități și multe altele să se desfășoare.

Obective:

1. Să fie ocupate și lucrate toate cele 22 de loturi din faza inițială până la jumătatea anului 2019.

2. La finele anului 2021 comunitatea să aibă peste 200 de susținători

3. La finele anului 2021 comunitatea să aibă cel puțin 15 membri (minim 6 familii) implicați, devotați și uniți.

4. La finele anului 2019 comunitatea să aibă personalitate juridică. (Asociație, cooperativă, etc.)

5. La finele anului 2021 comunitatea să aibă un capital de 5000 euro, din donații, contribuții, cotizații sau activități lucrative.

6. Cantitatea totală de mâncare produsă de comunitate din 2019 până în 2021 inclusiv să fie de minim 5 tone.

Comunitatea Poiana cu Permacultură

Atunci când am lansat acest blog și am început să scriu despre ce făceam sau intenționam să fac în Poiana cu Permacultură, am scris și despre ideea unui club, despre Clubul Poiana cu Permacultură. Scopul clubului respectiv era acela de a aduce împreună oameni interesați de permacultură, de grădinărit și de trai sustenabil. Și am reușit. În timp s-a coagulat un mic grup de oameni împreună cu care frecventam Poiana cu Permacultură, făceam diverse activități și învățam cu ocazia asta mai multe despre natură și despre permacltură. Pentru mai multe detalii, vă invit să revedeți postările mai vechi din arhivă, din anii 2011, 2012 și 2013.

După o vreme, din motive personale, am investit din ce în ce mai puțin timp, energie și bani în acel proiect, iar grupul s-a împrăștiat, fiecare văzându-și de propriile proiecte, nevoi și interese. Dar visul a rămas viu. Visul de a crea o comunitate în jurul Poienii cu Permacultură, de a face din Poiana cu Permacultură un loc de adunare și pregătire pentru comunități sustenabile, un centru demonstrativ în care să te simți ca acasă și în care poți învăța și practica permacultura și grădinăritul organic.

După ce am petrecut, zile întregi, spătămâni, luni și ani, tânjind după viața din Poiana cu Permacultură și gandindu-mă cum să fac să transform visul în realitate, iată că am ajuns în ziua în care am creionat un plan și mi-am luat angajamentul de a-l urma și de a investi din nou timp, energie și bani pentru a-l pune în aplicare timp de 3 ani de acum înainte. Iar în cele ce urmează doresc să împărtășesc și cu voi un rezumat al acestui plan, urmând ca în postările următoare să revin cu mai multe detalii.

Planul este să împărțim un teren de 1000 mp din Poiana cu Permacultură în loturi indivituale de câte 25 mp fiecare și să invităm persoanele și familiile care doresc să își cultive propria hrană să le cultive în Poiană, pe aceste loturi. Astfel dorim să construim o comunitate de oameni interesați să învețe și să practice permacultura în propria grădină de legume, alături de alți oameni cu aceleași interese. Sperăm astfel să încurajăm oamenii să coopereze, să de ajute reciproc, să celebreze împreună și să petreacă mai mult timp unii în compania altora și în natură făcând mișcare și bucurându-se de roadele pământului.

Plănuim ca, începând din primăvară, să organizăm Poiana cu Permacultură în așa fel încât, pe lângă pământul roditor, să ofere comunității un sistem de irigații fiabil, o împrejmuire a terenului care să țină departe de grădină oameni, câini, găini sau alte animale care nu își au locul acolo, curent electric și internet pentru cei care vor să fie conectați sau chiar să lucreze din grădină, o bucătărie de vară în care s-ar putea prepara și servi mancare direct din grădină sau în care s-ar putea face conserve pentru iarnă, duș, vestiar, toaletă, magazie și inventar de unelte de grădinărit, spațiu de odihnă, loc de joacă pentru copii și multe alte lucruri utile și necesare în orice gospodărie și care ne ajută să ne simțim ca acasă în Poiana cu Permacultură.

Și pentru că toate acele investiții de mai sus costă bani, iar întreținerea și utilizarea unora dintre ele costă de asemenea bani, dar și pentru că dorim să dăm valoare proiectului, vrem ca acest proiect să se autosusțină și să motivăm toți oamenii implicați, loturile vor fi închiriate persoanelor interesate pe o sumă mică ce va merge exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare și investițiile necesare și menționate mai sus. Vom reveni cu detalii despre costuri și motivația lor într-o postare viitoae

În zilele următoare vom deschide și înscrierile pentru închirierea de loturi, după ce vom publica mai multe detalii despre proiect, începând cu viziunea, misiunea și obiectivele proiectului, continuând cu descrierea proiectului, costurile și regulamentul. După ce vom avea suficiente înscrieri, vom organiza primele întâlniri, fie individuale, fie de grup, în care să ne cunoaștem și să lămurim mai multe detalii. Iar apoi vom împărți primele loturi către acele persoane care vor dori să le închirieze.

Odată ce comunitatea se va forma, vom face împreună un plan de plantare pentru fiecare lot în parte, vom organiza cursuri și ateliere în care vom învăța metode, tehnici și practici de grădinărit și permacultură. Vom organiza mai multe întâlniri în care să ne cunoaștem și să ne obișnuim unii cu alții, să vedem ce nevoi are fiecare în relație cu acest proiect și cum poate fi sprijinit. Nu în ultimul rând vom organiza sesiuni de clacă prin care membrii comunității se vor ajuta unii pe alții la amenajarea, întreținerea sau recoltarea loturilor fiecăruia.

În linii mari acesta este planul. El mai poate fi revizuit și îmbunătățit pe parcurs astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor comunității și a membrilor acesteia.

Winter Is Coming - Iarna Se Apropie

Poiana cu Permacultură Februarie 2013

E adevărat că suntem deja în luna decembrie, iar în unele regiuni ale țării iarna și-a intrat deja în drepturi. E drept că meteorologii sau doar presa senzaționalistă ne tot avertizează că iarna aceasta va fi una foarte grea. E normal ca în prag de iarnă să ne pregătim, să punem murături, să punem uneltele la păstrare, să scoatem rădăcinoasele mai sensibile din pământ și multe altele. Dar nu despre această iarnă am de gând să scriu în acest articol. De fapt nici măcar nu este vorba despre vreo iarnă anume...

Vin vremuri grele! Asta vrea să spună titlul. Despre asta vreau să scriu în acest articol. Pentru cine nu este în temă, expresia ”winter is coming” este deviza unor personaje dintr-un renumit serial de televiziune și dintr-o serie de cărți scrise de un autor american, după care s-a făcut respectivul serial. Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar ideea de bază este să te aștepți să vină vremurile grele (Noaptea cea Lungă) și să fii pregătit pentru ele.

Când am lansat acest blog și am început să invit lumea în Poiana cu Permacultură, prin anul 2012, ”Iarna” era departe dar îi anticipam deja sosirea. Acum este mult mai aproape, iar semnele apropierii sale devin tot mai evidente.

În plan politic sau geopolitic vedem cum se radicalizează discursul politic și la noi în țară dar și peste hotare. Vedem cum, în multe țări, grupările politice extremiste câștigă tot mai mult teren. Vedem în alte țări, revenirea la regimuri autoritare sau consolidarea acestora. Vedem chiar și un război civil (cel din Siria) despre care se spune că are drept cauză schimbările climatice. Mai vedem cum se vorbește tot mai mult de război, iar unii tot amenință cu arme nucleare. Cu alte cuvinte, se cam unflă tărâța în ei.

În plan economic, vedem cum multe dintre resursele naturale își ating apogeul producției, începând cu petrolul dar și alte minerale, am trecut printr-o recesiune relativ recentă, dar deja mulți economiști sunt de părere că se apropie o nouă criză financiară și implicit o nouă recesiune. Toate acestea în timp ce populația globului a trecut deja de 7,6 milliarde de suflete și crește. Iar această populație în creștere are nevoi tot mai mari, tot mai diverse.

În plan social vedem un amplu fenomen de migrație și diversificare culturală, migrație ce are loc atât din rațiuni economice sau politice, cât și rațiuni climatice. Unii oameni fug de secetă sau de fenomene meteo extreme, alții fug de războaie, alții pur și simplu caută un trai mai bun sau poate sunt mânați de toate aceste motive la un loc. Remarc de asemenea, cât de răutăcioși au devenit unii oameni. Rețelele de socializare sunt mediul în care se propagă cel mai tare ura și știrile false. În același timp, au devenit mediul principal de interacțiune al oamenilor, în timp ce în viața reală oamenii au devenit tot mai autiști și mai străini unii de alții. Dacă ai ghinionul să ți de facă rău pe stradă, într-un loc aglomerat, pot trece zeci de minute până ce va catadicsi cineva să îți ofere ajutor. Plus de asta, există o mulțime de oameni care trăiesc în sărăcie și în mizerie, care nu au acces la servicii medicale și nici măcar la o masă decentă.

Mediul încojurător este tot mai agresat, în ciuda politicilor de mediu și măsurilor luate de autoritățile din unele țări. Continuă deversarea de CO2 în atmosferă într-un ritm alarmant, pădurile continuă să fie tăiate, multe zone se deșertifică, multe zone pierd sol prețios, în multe zone se pescuiește mult peste capacitatea de regenerare a speciilor respective de pești, multe specii animale sunt pe cale de dispariție, iar altele sunt deja considerate dispărute. Nu în ultimul rând schimbările climatice sunt tot mai evidente, iar fenomenele meteo tot mai extreme.

Există și semne pozitive. Există tot mai mulți oameni preocupați de problemele de mediu. Există tot mai mulți oameni care fac lucruri bune, care încearcă să schimbe ceva în lumea asta. Se investesc tot mai mulți bani în proiecte care aduc schimbări pozitive, iar ăsta e un lucru bun.

Nu știu ce anume prevestesc toate semnele astea. Nu știu exact ce ne așteaptă și cum vor fi anii care vin. Pot anticipa că ne va fi greu. Poate mă înșel, poate că nu va fi nimic ieșit din comun, sau poate că ne ”Iarna” va veni atât de încet încât nu ne vom da seama că a venit deja. Sau poate vom reuși împreună să facem o mulțime de lucruri pozitive care în final vor preveni instalarea ”Iernii”. Dar indiferent ce se va întâmpla, nu strică să fim pregătiți. De fapt, o astfel de pregătire ar putea contribui la crearea unei lumi mai bune, pentru noi și pentru copiii noștrii.

În ce fel ne putem pregăti pentru eventuale vremuri tulburi? Cred că indiferent ce s-ar întâmpla, două lucruri sunt esențiale:
1. O comunitate strâns unită, cu oameni responsabili și gata să se ajute unii pe alții
2. Abilitatea de a produce hrană local, cu unelte rudimentare, intensiv, pe surpafețe mici și chiar pe surpafețe degradate.

În Poiana cu Permacultură vrem să le facem pe amândouă. Vrem să adunăm laolaltă oameni care ar putea forma o comunitate. Vrem să îi încurajăm pe oameni să formeze comunități, pe de o parte, iar pe de altă parte creăm oportunități de învățare sau exersare a unor tehnici de grădinărit și chiar permacultură.

De aceea lansăm proiectul Comunitatea Poiana cu Permacultură. Este un proiect tip plot sharing în care oferim acces la teren pentru grădinărit oamenilor interesați de un trai sustenabil și celor care doresc să formeze o comunitate. Revenim cu detalii într-un articol viitor.

Săpătură dublă și pătrunjel.

Astăzi am revenit în Poiana cu Permacultură după o absență de aproape doi ani. Tânjeam deja de vreo 2-3 luni de zile să pun din nou mâna pe unelte și să mă joc cu ele în grădină. Și iată că azi s-au aliniat planetele, s-au potrivit planurile, ne-au ieșit pasențele și am reușit să fac prima lucrare în grădină pe acest an.

Am ales să lucrez o parcelă micuță pe care cultivasem în urmă cu 2 ani, salată, ridichii, ceapă, iar mai apoi, în cultură succesivă plantasem roșii și ardei. Îmi amintesc că am mâncat de pe acea parcelă o grămadă de ceapă verde și salată. Pe de altă parte, ridichiile, roșiile și ardeii nu au produs mai nimic. Și este de înțeles asta, pentru că parcela este situată într-o zonă cu semi umbră. Are soare de dimineață până după prânz, după care, umbra părului, a caisului și a casei, vin pe rând deasupra parcelei. Pe un astfel de teren, merg bine spre foarte bine frunzoasele, dar nu prea merg plantele care fac depozite mari de zaharuri, fie în rădăcină, fie în fructe, pentru că nu au destulă energie pentru aceste procese.

Anul acesta am decis să schimb un pic tactica. Pentru că e o parcelă aflată chiar lângă aleea principală ce merge spre spatele curții, unde se află și puțul, putem spune că se află practic în zona 1, zona cea mai frecventată. Pe de altă parte, așa cum spuneam se află într-o zonă cu semiumbră. Prin urmare, pe această parcelă merge să cultiv plante de la care vreau să recoltez preponderent frunze, de preferat întreg sezonul, și să fie o parcelă pe care să o vizitez des. Prin urmare, am ales să semăn pătrunjel. Folosim frunzele de pătrunjel foarte des la tot felul de mâncăruri și salate și cel mai bun este când e proaspăt recoltat.

Dar ca să pot semăna pătrunjelul, trebuia să pregătesc puțin parcela. De data asta am decis să o pregătesc puțin mai mult. Am decis să fac o săpătură dublă sau, așa cum se numește în engleză, ”double digging”. Dacă nu știți ce în ce constă această tehnică, puteți urmări videoclipul de mai jos:

Este cel mai apropiat de ceea ce am făcut eu. (multumesc WorkWith Nature pentru acest clip.)

Pe scurt, am dat la o parte primul strat, am săpat un șanț, ceva mai lat de o cazma și am pus pământul deoparte, apoi am afânat pământul din profunzime cu furca pentru săpat, am pus un strat de resturi vegetale si buruieni cu rădăcinile în sus și am mutat apoi pământul din următorul șanț, peste primul șanț.

Practic, am afânat pământul până la aproximativ 35-40 cm adâncime și am reușit să ridic parcela respectivă cu vreo 15-20 cm. Am obținut practic un pat înălțat cu sol afânat pe o adâncime de până la 60 cm.

Eu am lucrat pe o parcelă mică, de 2-2,5 mp. Practic am avut de săpat o parcelă de 2,5-3m lungime pe 80-90 cm lățime. Și l-am făcut în aproximativ 1 oră și jumătate, cu tot cu întreruperi (am fost acolo cu copiii și am avut întreruperi multe și dese sau lungi). Cu puțin antrenament și lucrând susținut, cred că 2-3 mp pe oră e realist. Începutul e cel mai greu. Până pregătești ce ai nevoie, până faci primul șanț. După care merge destul de ușor.

De asemenea, am remarcat faptul că, schimbând în permanență uneltele cu care lucram și implicit poziția de lucru, nu mi s-a părut nici monoton, nici obositor.

Este o metodă foarte bună de a îmbunătăți calitatea structurală a solului argilos. O recomand pentru solurile care au stat mult timp nefolosite sau pe care s-a arat mult timp și au format așa numit ”hard pan”, stratul acela de sol dur, foarte compactat, la adâncimea de 25-30 cm.

În urmă cu 2 ani, am preferat să aerez și să afânez parcela respectivă la suprafață doar cu furca pentru săpat. Adică ce am făcut acum cu stratul din profunzime. Tot cu acea ocazie, am scos o mulțime de rizomi de pir. Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că după 2 ani, nu a revenit încă pirul. Am găsit rădăcini de ștevie și alte buruieni, dar niciun fir de pir. E de urmărit. Poate e o metodă eficientă de a scăpa de pir pe suprafețe mici sau poate funcționează doar în zonele semiumbrite, unde pirul e combătut eficient de alte buruieni.

De asemenea, pentru că stratul de suprafață fusese săpat în urmă cu 2 ani și mai pusesem și ceva compost, și ceva mulci, pământul era forte ușor de lucrat, de săpat. Pe de altă parte, în profunzime, era destul de tare, compactat, dar nu imposibil de spart.

În concluzie, e o medodă bună pentru regenerarea și pregătirea terenului din Poiana cu Permacultură, pentru că avem sol lutos dar și pentru că terenul nu a mai fost lucrat mult timp. Terenul e plin de râme și între timp au apărut și cârtițele ceea ce este într-adevăr semn bun. Indicatorii sunt clari pentru un sol bun, lutos dar compactat. Tot ce e nevoie, e puțină atenție și ceva muncă fizică.

Odată făcută această lucrare, trebuie să fim atenți și să prevenim compactarea. O metodă ar fi să cultivăm pe paturi înălțate, astfel încât să nu mai călcăm decât pe poteci dinainte stabilite. De asemenea, o metodă foarte bună ar fi mulcirea. Nu în ultimul rând, solul trebuie acoperit cât mai repede cu plante și menținut așa acoperit tot timpul.

De aceea, am semănat pătrunjelul foarte des, pe toată parcela. Pătrunjelul are rădăcina pivotantă, la fel ca morcovul, ce sfredelește pământul în profunzime, iar la surpafață ar face un covoraș verde din care vom tunde câte puțin din când în când.

Aș fi vrut să îi pun și un companion sau doi pătrunjelului, dar toate plantele cu care s-ar potrivi sunt plante care preferă soarele. De aceea am preferat să îl pun singur. Oricum e parcelă mică. Cred că îi va fi foarte bine.

Introducere in permacultura - eveniment organizat pentru finantarea ICPR

Dragi prieteni, cum spuneam si in articolul anterior am planuri mari pentru Poiana cu Permacultura. Unul dintre aceste planuri este afilierea la reteaua de centre permaculturale a Institutului de Cercetare in Permacultura din Romania (ICPR). Acest institut este in prezent in proces de constituire si nu mai putin de 12 persoane active in domeniul permaculturii sunt implicate intr-un fel sau altul in acest proces de constituire. Evident lista este deschisa si pot adera si mai multi oameni.

Ca orice lucru de genul acesta si acest proces de constituire are nevoie de ceva fonduri pentru a porni la drum si am ales, ca modalitate optima de strangere de fonduri, sa organizam un curs de introducere in permacultura, in care sa oferim celor interesati oportunitatea de a invata cate ceva despre permacultura, pe de o parte, iar pe de alta parte sa ajute la infiintarea acestui institut.

Ce este ICPR? 
Potrivit viziunii definite in comun, ICPR este o reţea de oameni şi centre permaculturale, activă, unită, deschisă şi integratoare faţă de comunitate, în perpetuă evoluţie şi dezvoltare. Iar ca misiune, institutul susţine activ practica permaculturii în Romania pe planurile social, economic şi de mediu înconjurător prin comunicare, educaţie, cercetare, centre demonstrative, conectare cu instituţii naţionale şi internaţionale.

Practic ICPR îşi propune mai multe obiective esenţiale printre care:
Să formeze o reţea de oameni şi centre în care se practică permacultura şi astfel să faciliteze schimbul de informaţii şi de experienţă precum şi crearea de credibilitate şi notorietate.
Să faciliteze un proces organizat de cercetare în permacultură, prin care să obţinem date utile pentru toţi cei interesaţi de permacultură
Să adapteze programa de curs PDC la realităţile şi specifiul României, să formeze instructori de permacultură locali şi să faciliteze un proces de diplomă local.
Să creeze şi să menţină relaţii de colaborare cu alte organizaţii din ţară şi străinătate pe temele educaţie şi cercetare în permacultură, sustenabilitate, ecologie, etc.

ICPR va fi un instrument, o organizaţie, care va fi în folosul tuturor celor interesaţi să practice permacultura sau să îi înveţe pe alţii despre permacultură.

Despre ce vom vorbi?
-eticile si principiile permaculturii
-metodologia de abordare a designului unei proprietăţi
-importanţa şi rolul topografiei în design
-soluri, apă şi păduri
-grădini de legume pentru nevoile proprii
-grădini silvice / "forest gardens"
-compost şi vermicompost
-reutilizarea apei menajere în grădină/livadă
-introducere în construcţii naturale
-introducere în sisteme agroforestiere la scară de fermă, păşunat prin rotaţie, keyline design
-exemple de design rural şi urban
-contextul social şi economic al unei ferme rurale
-proiecte rurale şi urbane în care ne putem implica
-permacultura socială, comunităţi

Cu cine?
Teodor Terpez: economist, trainer şi designer certificat de permacultură, iniţiator al proiectului Poiana cu Permacultură, implicat activ în iniţiative de tranziţie şi de permacultură.

Dr. Laura Magyar – doctor în ingineria mediului, specialist în sisteme informatice geografice, cu experienţă în predarea planificării teritoriale, trainer şi designer certificat de permacultură.

Gabriel Diaconu (Permacultura Strambeni) - trainer şi designer consultant de permacultură, concentrat pe ferme, dar cu experienţă şi pe proprietăţi mici urbane sau rurale, fost membru al echipei RidgedalePermaculture, locuieşte la ţară de 3 ani.

Când şi unde?
În 17 şi 18 ianuarie 2015, la Scoala 64 "Ferdinand" , între orele 9 si 17.
Participanţii sunt rugaţi să aducă mâncare pentru prânz, pe care o vom pune la comun, vom face schimb de reteţe, surse de hrană bio, etc

Pentru inscriere si confirmarea participarii va rog sa trimiteti email la: laura.melenti@gmail.com
De asemenea, va rugam sa veniti la curs pregatiti cu 150 de lei, donatia pentru infiintarea ICPR. 

Pentru mai multe detalii si interactiune cu ceilalti participanti, puteti accesa pagina evenimentului de FB, aici: https://www.facebook.com/events/762280720487819/?ref_dashboard_filter=upcoming

La Multi Ani 2015!

A mai trecut un an prin Poiana cu Permacultura. A fost un an plin de evenimente permaculturale si de alta natura, evenimente care m-au tinut departe de Poiana, dar si de acest blog. Insa noul an se arata cu noi oportunitati si resurse pentru reinventarea Poienii si pentru mai multe experiente placute in gradina alaturi de prieteni.

Anul ce a trecut a inceput cu un curs de introducere in permacultura, un curs pe care l-am organizat impreuna cu Romania in Tranzitie si in care mi-am exersat pentru prima data aptitudinile de profesor alaturi de Gabi de la Strambeni. Acest curs a adunat 40 de persoane interesate, unele dintre acestea venite chiar de departe pentru a participa la curs. A fost un curs reusit in urma caruia s-au nascut noi proiecte de permacultura si de tranzitie. Unul dintre aceste proiecte este Gradini Urbane Comunitare, care are printre altele si gradina de pe terasa cladirii DGASMB din Bucuresti.

A urmat apoi cursul PDC din aprilie cu Rakesh, curs despre care am relatat pe larg aici, zi de zi, in jurnalul de PDC.

In vara am fost invitat la Bacau sa tin un curs de introducere in permacultura. A fost primul curs pe care l-am facilitat singur si a fost o experienta din care am invatat multe lucruri. In urma acestui curs s-a format o mica comunitate in Bacau ce se ocupa acum de implementarea unui proiect permacultural intr-o scoala din oras.

Am initiat si am organizat un al doilea PDC care s-a vrut a fi un PDC organizat de comunitate si in acelasi timp cel mai accesibil curs de acest fel organizat in Romania pana acum. Am invatat din nou o multime de lucruri din greseli si din aceasta experienta. Am inteles ca a construi o comunitate in jurul unui proiect presupune mult mai multa energie investita. In final, in urma cursului de La Gugu, s-a nascut si o comunitate, dar nu asa cum planuisem eu initial. Totusi rezltatul este unul bun, iar cursul a fost reusit si apreciat.

Gradina din Curtea Scolii, un proiect al initiativei Bucuresti in Tranzitie a trecut prin al treilea an de viata. Acum se pregateste pentru al patrulea intr-o noua formula, un nou design de permacultura este pregatit de o echipa din care fac si eu parte ca voluntar. Lucram la acest design inca din octombriec2014 si ne pregatim sa il finalizam pana la finalul lunii ianuarie 2015.

O alta initiativa a luat nastere in Bucuresti, pe strada Matasari, nr. 5-7. E un alt proiect de permacultura si gradinarit urban la care lucrez tot voluntar, impreuna cu alti entuziasti. Si acest proiect ar trebui sa fie gata pana in primavara cand vom incepe implementarea lui.

Poate cel mai important eveniment al anului 2014 a fost intalnirea nationala a designerilor de permacultura pe care am initiat-o si care a avut loc pe 29 si 30 noiembrie. Este un eveniment important in opinia mea pentru ca odata cu aceasta intalnire s-a format o echipa de permacultori ce lucreaza intens la crearea Institutului de Cercetare in Permacultura din Romania, o organizatie ce va sustine activ practica permaculturii in Romania. Ma bucur enorm ca fac parte din aceasta echipa si ca in felul acesta pot contribui la raspandirea permaculturii in Romania.

Cat despre Poiana cu Permacultura, a ramas in suspans, mai ales pentru ca aparuse o oportunitate de a o muta in alta parte. Aparuse un cumparator pentru terenul si casa respectiva si ne gandeam ca poate reusim sa cumparam un teren cu casa mai ieftin in alta parte si sa facem niste investitii care sa ne permitem sa si locuim pe terenul respectiv si sa ne ocupam mai indeaproape de gradina si de implementarea proiectelor permaculturale.

Intre timp lucrurile s-au schimbat. Tranzactia s-a tot amanat si devine tot mai incerta pe masura ce trece timpul. Am rezolvat intre timp cu succesiunea si cu alte acte si ne-au mai ramas ceva bani cu care putem sa facem si conexiunea la reteaua de electricitate. Asta inseamna ca suntem tot mai aproape de a face locul acela mai primitor si mai usor de locuit.

De aceea, pentru 2015 am planuri mari cu Poiana cu Permacultura. Planuri pe care vi le voi dezvalui in postarile urmatoare, ramaneti conectati!

Jurnal de PDC - 16 aprilie 2014

Pe măsură ce ne apropiem de finalul cursului, ne concentrăm tot mai mult pe proiect, iar programul este puțin mai relaxat, dar suntem în același timp preocupați de realizarea proiectului. Dacă mai adaug la asta și faptul că în acest moment pregătesc și PDC-ul din septembrie, cred că e de înțeles faptul că am rămas în urma cu jurnalul.
Ziua a zecea a fost despre case, construcții sau, cu alte cuvinte, mediul construit. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează o casă, am făcut un exercițiu input-output, pentru a vedea ce intră și ce iese dintr-o casa, adică să observăm fluxurile. Apoi am analizat o statistică despre casele britanice tipice și am aflat că pests 50% din energie se pierde prin așa-numitele "air leacks" și prin uși și ferestre. Air leaks sunt canale prin care aerul rece de afară patrunde sau aerul cald dinăuntru iese, de exemplu, în jurul țevilor de apa sau de evacuare, locul pe une intră firele de curent, crăpături în jurul tocurilor, geamuri și uși care nu se închid bine, etc. Iar acestea sunt cel mai ușor de reparat sau de izolat.
Am mai vorbit despre masă termică, orientarea casei, plasarea geamurilor, bariere de vant sau de soare, materiale de construcții, materiale de izolat termic și multe altele.
Tot în această zi, am intrat în direct, pe Skype cu Graham Bell, un permacultor simpatic din Marea Britanie care a publicat 2 cărți foarte utile: "The Permaculture Way" și "The Permaculture Garden". A fost o discuție interesantă despre experiențele sale legate de permacultură, oameni, grădină, economie și altele.
După amiază am continuat cu proiectul, apoi am învățat despre o unealtă de design, numită "random asambley" sau asamblare la întâmplare, prin care, practic, creezi o mulțime de combinații întâmplătoare de elemente, care de multe ori nu prea au sens, dar care te ajută să gândești mai deschis, să eplorezi posibilități ieșite din comun și, în acest fel să identifici tot felul de idei la care nu te-ai fi gândit.
La finalul unei zile atipice, pe care am numit-o "brake patterns day ", am vorbit despre cum să crești o revoluție, pentru că Rakesh, ne consideră suficient de nebuni ca să ne implicăm în așa ceva. Nu e vorba de o revoluție cu molotoave, cu scandări sau bătăi cu jandarmii, ci despre o astfel de revoluție, una pașnică, una care se produce la nivel de individ sau la nivel de comunitate și schimba modul de viață al oamenilor.

Jurnal de PDC - 15 aprilie 2014

Astăzi am revăzut cele 12 principii permaculturale formulate de David Holmgren, iar apoi am jucat bingo cu ele. Practic, le-am notat pe toate pe o foaie, iar apoi am ieșit afară și am încercat să le identificăm pe toate în gospodăria lui Gabi. A fost un exercițiu bun și distractiv.
Apoi am învățat o metodologie nouă, numită CEAP, cu C de la "colectare de informații", E de la "evaluare", A de la "aplicarea principiilor", P de la "planificare". Este o metodologie prin poți face mult mai rapid un design decât cu SADIM. Foarte utilă în cazul proiectelor mai simple.
Am făcut și un exercițiu despre cum afectează peak oil comunitățile, hrana, transportul, economia și deșeurile și am avut ocazia să ne reamintim faptul că permacultura este despre relații benefice, identificând relațiile dintre aceste elemente
Am discutat despre ce înseamnă tehnici, strategie și design, concluzionând că: tehnica răspunde la întrebarea "cum?" și este unidimensionala, strategia răspunde la întrebările "când și cum?" și este bidimensionala, iar designul răspunde la mai multe întrebări, între care, "unde, când, cum?" și este multidimensional.
Am mai învățat și despre zone și sectoare în mediul urban și am văzut un exemplu de aplicare a acestora, în care zonele sunt delimitate în funcție de mijloacele de transport necesare a fi utilizate, iar sectoarele în funcție de activități, respectiv locațiile în care vrei să ajungi.
După masă, dupa ce am mancat painea, am trecut la lucruri practice, ne-am auto-organizat în 3 grupuri și fiecare grup s-a ocupat de cate o activitate interesantă. Unii au construit un dispozitiv pentru a produce biochar (un fel de cărbune obținut prin piroliza lemnului), alții s-au ocupat de direcționarea apei de la duș către livadă, iar alții s-au ocupat de proiectarea unui sistem de colectare a apei de ploaie de pe casă. Ca de obicei, la finalul zilei de curs, am continuat proiectul de grup.

Jurnal de PDC - 14 aprilie 2014

După atâtea zile friguroase și ploioase, soarele a răzbătut în sfârșit printre nori și ne-a încălzit atât pe exterior cât și în interior. Ziua frumoasă se cunoaște de dimineață, zice o vorbă, iar ziua de azi chiar a confirmat proverbul.
La fel ca și în zilele anterioare, am învățat o mulțime de lucruri interesante. Dintre acestea aș menționa aici: "Dragon Dreaming" și "6 Thinking Hats".
Dragon Dreaming este un instrument foarte util pentru a ajuta grupurile de oameni să coopereze eficient astfel încât proiectul la care lucrează să fie un real succes. Printre altele, se bazează pe identificarea unor tipologii de oameni (visătorii, cei care planifică, cei care fac și cei care sărbătoresc) și aplicarea unor tehnici de comunicare eficientă între aceștia.
Tehnica celor 6 pălării gânditoare are cam același scop și presupune practic, la un moment dat, ca toți oamenii din grup sa gândească din aceeași perspectivă.
Cele 6 pălării sunt:
- pălăria albastră - coordonatorul sau facilitatorul întalnirii. Poate fi unul singur sau pot fi pe rând, toți participanții.
- pălăria albă, la fel ca foaia albă de hârtie, este pălăria strângerii de informații,
- pălăria verde, ca iarba care crește, este pălăria ideilor creative,
- pălăria galbenă, la fel ca soarele, pălăria pozitivă, despre idei și aprecieri pozitive,
- pălăria neagră, cea sobră și critică, a evaluării obiective,
- pălăria roșie ca focul, a emoțiilor, trăirilor și intuiției.
Ideea lui Edward de Bono, autorul acestei tehnici, este aceea că, dacă oamenii gândesc toți din aceeași perspectivă, trecând pe rând de la o pălărie la alta, ajung foarte repede la o concluzie.
Pe lângă aceste două instrumente importante, am facut și câteva exerciții și am avut și ceva discuții interesante, cu ajutorul cărora am clarificat câteva amănunte.
La finalul zilei de curs am continuat cu proiectul permacultural, fiecare grup cu proiectul pe care și la ales. Eu am ales jocul permacultural.

Pe seară, i-am învățat pe cei interesați cum se face pâine cu maia, și apoi am sărbătorit cu toții în jurul unui foc mic, cu glume, cântece mai mult sau mai puțin improvizate. Și nu în ultimul rând, ne-am distrat și ne-am simțit bine. Și poate e important de menționat faptul că, totul a fost spontan.
Da! E chiar distractiv să faci un curs de permacultură. Poate chiar mai distractiv decât în concediu. Merită!

Jurnal de PDC - 13 aprilie 2014

Iată-ne ajunși la jumătatea cursului, un curs ce devine din ce în ce mai interesant, mai atractiv și mai antrenant. Partea teoretică este din ce în ce mai puțină, iar partea practică, din ce în ce mai mare.
După obișnuita recapitulare ritmată, am vorbit puțin despre creșterea plantelor, punând accent, în special pe nevoile acestora, iar una din modalitățile prin care poți să înțelegi nevoile unei plante, este să te pui în locul ei, să "gândești ca o planta", să îi înțelegi strategia.
Am făcut și o punere în scenă, un joc, pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă în sol, pentru a înțelege relațiile dintre elementele din sol. Și a fost atât de distractiv să învățăm în acest fel.
Marian, unul dintre participanții la curs, venit din Croația, ne-a povestit câte ceva despre agricultura biodinamica, unul dintre subiectele pe care le-a dezvoltat, alături de permacultură, pentru lucrarea sa de diplomă, la facultatea de horticultura.
Cutiuțele noastre cu unelte s-au mai îmbogățit cu încă un instrument foarte util cu ajutorul căruia putem identifica diversele specii de plante prezente pe teren. Poate fi folosit fie pentru a afla ce se află deja în locul respectiv, fie pentru a decide ce plante vrei să ai. Instrumentul se numește DAFOR, și vine de la Dominant, Abundent, Frecvent, Ocazional, Rar.
După alte jocuri și exerciții care ne-au ajutat sa învățăm o mulțime de lucruri, am ajuns și la momentul în care am ales proiectul pe care să îl facem până la sfârșitul cursului. Iar pentru a decide, am folosit un alt instrument, numit PMI, cu P de la plusuri, M de la minusuri si, I de la interesant. Proiectele alese sunt: grădinărit în școală, agricultură susținută de comunitate și joc permacultural.
O nouă zi plină de lucruri interesante.

Jurnal de PDC - 12 aprilie 2014

Ziua a cincea a fost o zi de pauză și un bun prilej să fug până acasă și să-mi văd familia. La Strâmbeni, cei care au rămas, au avut ocazia de a viziona câteva filme documentare interesante, despre formarea pământului, a vieții pe pământ, evoluția omului și altele asemenea.
Ziua a șasea am început-o cu o recapitulare a tot ceea ce am învățat în primele 4 zile, am revăzut eticile, principiile, metodologiile, uneltele, tehnicile și rezultatele, sub forma unui copac, fiecare din ele reprezentand radacinile, solul, trunchiul, ramurile, frunzele și fructele.
Am aprofundat puțin lucruri peste care am trecut mai ușor în zilele anterioare, cum ar fi: factorii limitativi, câteva principii naturale, tipuri de patternuri (tangibile și intangibile) și alte câteva detalii.
Partea a doua a zilei a fost dedicată designului, am învățat să folosim un instrument numit carduri cu elemente și să facem "planning for real" cu ajutorul unei machete improvizate. A fost distractiv și antrenant în același timp.

Am încheiat apoi cu un exercițiu de proiectare.

Jurnal de PDC - 10 aprilie 2014

Joi a fost o zi ploioasă și, coincidență, chiar în această zi era programat să vorbim despre apă, un element esențial pentru viață. Unul dintre obiectivele principale ale unui design permacultural este conservarea apei, iar cel mai bine și mai ieftin ar fi să stocăm apa în sol. Pentru asta putem construi diverse structuri precum:
- swale, un sant făcut pe curba de nivel,
- terase
- gabioane - pietre închise în cuști de sarma
- diverse obstacolele plasate in calea apei pentru a o încetini și a favoriza infiltrarea
Am discutat despre ciclurile apei in casă și în grădină și am învățat despre diverse metode de strângere de informații, masurare și înregistrare a acestora, în legătură cu apa. Printre acestea pot aminti, marcarea curbelor de nivel cu ajutorul unui cadru în formă de A sau măsurarea diferențelor de nivel cu furtunul, triangularea, etc.
Am învățat și despre cele 9 modalități de observare:
- observarea fluxurilor
- observarea patternurilor
- observarea comunităților
- observarea timpului
- observarea limitelor
- observarea "marginilor"
- observarea energiei
- observarea din nemișcare
- observarea curioasă
Am aflat despre alte instrumente utile, precum:
- "forming, storming, norming, performing" - util pentru rezolvarea unor probleme de grup
- sociocratie - o bună metodă de a lua o decizie agreată de toată lumea.
- dotmocracy - o modalitate de vot
- analiza SWOC.
Am mai învățat și despre zone și sectoare, iar la final am început să lucrăm la un proiect de creare a unui joc permacultural.
A fost o zi ploioasă, dar frumoasă.

Jurnal de PDC - 9 aprilie 2014

Ziua a treia a fost mult mai relaxată decât a doua, dar am învățat, poate, la fel de multe lucruri, numai că le-am învățat într-un alt mod.

După obișnuita recapitulare ritmată am aflat cum se formează solurile, prin contribuția și succedarea diverselor forme de viață, de la licheni, mușchi, plante pionier, plante ierboase, arbusti, pomi și în final arbori, și am înțeles și la ce ne folosește sa cunoaștem acest lucru.

După pauză, am adăugat un nou instrument în cutiuță, un instrument util pentru observare si strângere de informații, atât pentru armonizare intereslor unor grupuri eterogene de oameni, cât și pentru jnvestigarea unei bucăți de pământ. Unealta se numește PASE și presupune practic concentrarea pe rând pe câte un tip de elemente: plante, animale, structuri, evenimente.
Am învățat de asemenea despre hărți, faptul că există o mulțime de tipuri de hărți, în funcție de ceea ce ne dorim să reprezentăm, dar aproape orice hartă ar conține câteva informații generale precum:
- titlu
- data
- scală
- legendă
- orientare
A doua parte a zilei am dedicat-o lucrurilor practice, am făcut compost, am făcut biochar precum și o sobă rachetă improvizată, pe care am preparat si un ceai. Ne-am mai ocupat și de îmbunătățirea unor utilități pe care le folosim zi de zi.
In concluzie, a treia zi a fost una în care am acumulat mai multă experiență, dar și o mulțime de cunoștințe utile, dar am și înțeles mai bine, ce folosește, la ce.

Jurnal de PDC - 8 aprilie 2014

De asemenea am învățat si un instrument util pentru observarea fluxurilor, un set de întrebări:
- de unde vine?
- ce aduce cu el?
- cum afectează sistemul?
- pe unde iese din sistem?
- ce duce cu el?
Spuneam la început că a fost o zi plină, și cum să nu fie dacă am învățat și despre patternuri: arbori, rețele, plasa, foaie, sferă, tuburi, spirale, valuri (cicluri), lob, nor, fractali, etc.
După amiază am făcut câteva exerciții de punere în practică a ceea ce am învățat, iar ziua am încheiat-o cu un film interesant despre Amazon și altele despre biochar.
A fost într-adevăr o zi plină și abia îmi țineam ochii deschiși la film, dar a meritat, pentru că am învățat atâtea lucruri. A doua zi de PDC a fost una destul de lungă și de plină. Am început-o dimineața devreme. Frigul m-a trezit, dar a fost o ocazie bună de a termina jurnalul primei zile și de a-l publica.
Până când am început cursul, soarele deja a început să se arate și sa anunțe o zi foarte frumoasă, atât din punct de vedere al vremii cât și din punct de vedere al activităților ce urma să le desfășurăm.
Am început cursul cu o recapitulare ritmată care ne-a reamintit ce am învățat în ziua precedentă într - un mod plăcut și amuzant, aducând în același timp buna dispoziție printre noi.
Am învățat despre cele 4 întrebări permaculturale, care sunt oarecum echivalentul SADIM:
- Ce a mers bine?
- Ce as face diferit?
- Care e viziunea?
- Care sunt pașii?
Am făcut apoi un exercițiu de utilizare a analizei input-output avand drept subiect de studiu diverse sortimente de ceai, fie la pliculețe fie culese din propria grădină.
A urmat apoi o discutie mai generală despre modalități de strângere de informații, cu accent pe observare, despre filtrele care pot altera observarea obiectivă și despre modalitățile prin care acestea pot fi surmontate, evitate sau ocolite.
Poate cea mai interesantă învățătură din această zi a fost cea despre fluxuri (flows). Am realizat că într-un fel sau altul, totul "curge" în univers, iar la noi pe pământ am identificat câteva fluxuri naturale (apa, vânt, gravitație, solare, sol, plante, animale, tectonice, foc) dar și pe cele umane.

De asemenea am învățat si un instrument util pentru observarea fluxurilor, un set de întrebări:
- de unde vine?
- ce aduce cu el?
- cum afectează sistemul?
- pe unde iese din sistem?
- ce duce cu el?
Spuneam la început că a fost o zi plină, și cum să nu fie dacă am învățat și despre patternuri: arbori, rețele, plasa, foaie, sferă, tuburi, spirale, valuri (cicluri), lob, nor, fractali, etc.
După amiază am făcut câteva exerciții de punere în practică a ceea ce am învățat, iar ziua am încheiat-o cu un film interesant despre Amazon și altele despre biochar.
A fost într-adevăr o zi plină și abia îmi țineam ochii deschiși la film, dar a meritat, pentru că am învățat atâtea lucruri.

Jurnal de PDC - 7 aprilie 2014

Asa cum spuneam in postarea anterioara, m-am hotarat sa fac un PDC. Si pentru ca este un eveniment foarte important m-am hotărât sa împărtășesc cu toți cititorii mei aceasta experiență. 

Deci iată-ma azi, luni 7 aprilie, la sfârșitul unei zile foarte lungi și fructuasa, stand alaturi de câțiva oameni minunați și o ceșcuta de visinata, scriind aceste rânduri. 

Cursul are loc într-un loc superb, un sat de campie dar brăzdat de o mulțime de ape curgătoare ce au săpat forme de relief încântătoare. 

Astăzi ne-am cunoscut, am făcut câteva exerciții simple prin care am aflat cate ceva unul despre celălalt. Apoi am trecut relativ repede peste definiția permaculturii și am vorbit și despre etici, totul într-un stil dinamic și interactiv. 

Am amânat puțin definirea culturii grupului pentru a le da timp colegilor croați să ajungă, dar pentru că se făcuse ora 15 și încă nu știam nimic despre ei, am hotărât să alcătuim noi această cultură și să o modificăm mai apoi împreună cu ei. Cultura cursului este de fapt un set de reguli sau pricipii convenite de comun acord pentru a face cursul cât mai plăcut, mai util și mai eficient. 

Dupa amiază am intrat deja în lucruri serioase si am construit o cutie de instrumente de proiectare permaculturala. Am pus deja in cutiuță cele 3 etici: grija față de pământ, grija față de oameni și fair share. Apoi, tot în cutiuță am pus și metodologia numita SADIM-ET, de la Survey (prospectare), Analiza, Design, Implementare, Mentenanță, iar mentenanța este formată din Evaluare și Tweek (ajustare fina).

După SADIM am învățat despre analiza intrărilor și ieșirilor, un alt instrument permacultural precum si un picuț despre sisteme și elemente, dar și despre câteva principii.  

Deși cunoșteam multe din cele învățate azi, am și aprofundat unele lucruri, am avut ocazia de a schimba perspectiva și de a înțelege mai bine conceptele și aplicabilitatea lor.

In concluzie, merită să faci un PDC, chiar dacă crezi că ști o mulțime de lucruri.

PDC - Aprilie 2014 - Strambeni, Arges

Gata! M-am hotărât! M-am înscris la Cursul Certificat de Design Permacultural din aprilie 2014 ce va avea loc la Strâmbeni, judeţul Argeş. Am plătit şi avansul, deci Paştele de anul ăsta mă va prinde la Strâmbeni.

De ce PDC?

PDC-ul este un curs intensiv standard, conceput de iniţiatorii conceptului de permacultură, Bill Mollison si David Holmgren, iar "absolvirea" unui astfel de curs îţi conferă o oarecare recunoaştere ca designer sau proiectant de permacultură în rândul comunităţii de permacultori (designeri). Din punct de vedere legal, absolvirea unui PDC îţi dă dreptul să foloseşti termenul "permaculture" în scop comercial. E un mod prin care Mollison a încercat să se asigure că cei care fac bani din cursuri de permacultură, măcar ştiu despre ce vorbesc.
Scopul meu principal este acela de a-i învăţa pe alţii despre permacultură (nu neapărat pe bani), iar pentru a face asta, primul pas necesar este acela de a urma un PDC. Nu înseamnă că voi deveni automat expert, nici că voi deveni automat profesor, dar e primul pas şi cel mai important. Etic şi moral, nu pot învăţa pe cineva permacultura daca nu am urmat un astfel de curs. Nu este suficient, dar este esenţial. Deci daca vrei ca la randul tău să îi înveţi pe alţii despre permacultură, e musai PDC-ul. Chiar daca ai impresia că nu te învaţă nimic în plus faţă de ce ai putea învăţa din cursuri online, filmuleţe pe youtube sau cărţi mai mult sau mai puţin piratate, e nevoie să îl faci, pentru structură, pentru recunoaştere, pentru relaţii şi nu în ultimul rând, pentru că aşa e etic.

De ce în aprilie? 

Eu intenţionam să fac un PDC încă de anul trecut. Am strâns bani din donaţii şi m-am înscris succesiv la 2 PDC-uri ce erau programate anul trecut. Din păcate, ambele s-au anulat. Astfel m-am hotărât să lansez iniţiativa unui PDC organizat de comunitate. Am hotărât să fac tot posibilul ca în 2014 să organizăm noi (cei interesaţi) un PDC şi acesta să se ţină. Până la urmă vom organiza, nu unul, ci două PDC-uri. Unul în primăvară şi unul în toamnă. Eu l-am ales pe cel din primăvară pentru că vreau ca în toamnă să fiu asistent şi să mă implic activ în promovarea PDC-ului din toamnă prin organizarea şi susţinerea de cursuri de introducere în permacultură.
Pe de altă parte Rakesh e un prof bun, l-am cunoscut anul trecut în martie, la o întâlnire informală despre permacultură. Dar ceea ce m-a convins definitiv este faptul că Rakesh a promis că vine chiar si pentru 6 participanti. E drept că dacă am fi doar 6, ne-ar costa ceva mai mult, pentru ca s-ar împărţi costurile fixe la doar 6, dar ştim sigur că se va ţine. Oricum, deja suntem mai mulţi înscrişi.

Când? Unde? Cum? Cât?

Cursul va avea loc în perioada 7-20 aprilie şi va fi precedat şi de un curs de forest gardening sau grădini silvice.

Se va ţine în Strâmbeni, judeţul Argeş, într-o gospodărie în care se aplică deja principii şi metode de design permacultural precum şi tehnici de grădinărit organic şi forest gardening, încă din 2012.

Condiţiile de cazare sunt de camping. In principiu cu cortul. Dacă doriţi să veniţi cu rulota, întrebaţi organizatorul: permacultura.strambeni@yahoo.com

Este cel mai ieftin PDC organizat până acum în România. Rakesh cere 150 euro de persoană sau 2400 de euro dacă vom atinge numărul maxim de 20 participanţi (asta însemnând 120 euro de persoană). La acest cost se mai adaugă costul transportului lui Rakesh din Londra până la Strâmbeni, precum şi mâncarea pentru fiecare participant. Dacă vom fi 20 de participanţi, este foarte posibil să ne coste doar 150 de euro. Dacă vom fi mai puţini, costul acestui PDC se va situa undeva între 180 si 230 euro, asa cum scrie pe afiş.

Hai şi tu!

Dacă ţi-ai propus să faci din permacultură mai mult decât un hobby sau un instrument cu ajutorul căruia să îţi amenajezi propria gospodărie, hai şi tu cu noi. Avem mare nevoie în România de instructori, proiectanţi şi consultanţi de permacultură bine pregătiţi care să îi înveţe pe alţii sau să le fie de ajutor celor care vor să aplice modelul permacultural în gospodăriile lor. E nevoie de oameni care să facă din permacultură o profesie. Puţin probabil să ne îmbogăţim din asta, dar sunt convins că dacă ne adunăm suficient de mulţi, putem îmbunătăţi semnificativ lumea în care trăim.

Pentru mai multe detalii, vizitati pagina evenimentului de facebook, al acestui curs:
https://www.facebook.com/events/1440728129488301/?ref_newsfeed_story_type=regular

Must Fest in Poiana - Sambata 21 septembrie

E septembrie, chiar sfarsit de septembrie. Si ce facem noi in septembrie printre multe alte lucruri? Culegem viile, stoarcem strugurii si punem mustul la fermentat pentru a face vin.

In Poiana cu Permacultura ne aşteaptă între 200 şi 250 de kg de struguri de vin, din care, după ce îi stoarcem, probabil vor mai rămâne aproximativ 100-120 l de must, iar mustul acesta se va transforma in cele din urma in vin.
Anul acesta am decis sa împart acesti struguri/must/vin cu comunitatea, cu toţi cei care vor veni la cules, dar şi cu cei care vor mai veni în vizită şi cu alte ocazii.

Sâmbătă 21 septembrie avem nevoie de ajutor pentru a culege şi a stoarce cele 250 kg de struguri. Dacă ne adunăm mulţi, terminăm în cel mult 3 ore, apoi facem un foc de tabără şi mai stăm la poveşti şi la un pahar de must şi o gustare.

Pentru a face un vin de calitate dar şi pentru a merge munca mai repede ne-ar mai trebui şi ceva echipamente:
- un zdrobitor de struguri ar fi foarte util, dar nu indispensabil, daca nu gasim şi nu gasim putem zdrobi strugurii cu mâinile sau cu picioarele. Poate s-or găsi şi nişte fecioare printre voluntari care să se ocupe de treaba asta în mod tradiţional.
- după ce sunt zdrobiţi strugurii ar trebui să intre într-o presă, pentru a stoarce mustul din ei. Dacă are cineva sau ştie de unde poate face rost de o presă, să ne anunţe, ne-ar uşura mult munca. Dacă nu găsim presă, iar nu e bai, stoarcem cu mâna. Băgăm strugurii într-un săculeţ de in şi îi stoarcem ca pe rufe.
- foarte important, după ce i-am stors, în ce punem mustul? Eu am un butoi de plastic, dar nu prea e bun pentru vin. Vinul bun se face în butoi de lemn. Aveţi un butoi de lemn de 100 litri? Dacă nu găsim butoi de lemn, merg şi două damigene de 50 de litri.

Vinul pot să îl depozitez la Domneşti până vine frigul (gerul). După aceea, trebuie să îl luăm fiecare acasă. Deci probabil vom mai face o sesiune prin noiembrie ca să tragem vinul în sticle şi să facem şi un vin fiert.

Dar până atunci, vă aştept cu mic cu mare să participaţi la culesul viei şi storusul strugurilor, să bem must, să mâncăm pastramă sau nuci şi să mai povestim despre una, despre alta. Iar cine doreşte vin, în cantitate mai mare, poate să se înscrie de pe acum pe listă. 50-60 de litri sigur sunt de dat, poate chiar mai mult.

Comunitatea Poiana cu Permacultura

Bun venit în comunitate!

Noi, oamenii, suntem fiinte sociale. Plus de asta avem nevoie unii de altii pentru a supravietui, pentru a ne satisface nevoile, pentru ca niciun om singur nu le poate face pe toate. De aceea oamenii au trait dintotdeauna în comunitati, în grupuri mai mici sau mai mari, în functie de sursele de hrana si îndeletnicirile pe care le aveau.
Disolutia comunitatii este o boala recenta a omenirii si nu este aici locul sau timpul sa investigam cauzele. Cert este ca, odata cu epuizarea surselor de energie ieftina, se vede tot mai pregnant necesitatea revenirii la un stil de viata bazat pe relatiile de interdependenta din comunitatea locala. Altfel spus, avem nevoie sa ne regasim comunitatea pentru a supravietui vremurilor ce vor veni ba chiar si celor care sunt deja aici.
Poiana cu Permacultura are drept misiune tocmai regasirea comunitatii sau construirea acesteia. Mai precis ne propunem sa formam un grup de oameni între care sa se lege relatii la fel de strânse si de intime ca într-o familie. Un grup de oameni care sa aiba încredere ca se pot baza unii pe altii la nevoie, ca vor stii sa faca fata provocarilor viitoare, ca vor avea aptitudinile si cunostintele necesare pentru a rezista unor eventuale sincope ale sistemului actual.
Exista cel putin doua directii mari de actiune:
- una dintre acestea ar fi aceea de a parasi marile orase si de a ne retrage undeva mai aproape de natura, acolo unde exista mai multe oportunitati de regenerare creativa, iar aceasta directie s-ar numi generic "eco-village"
- cea de a doua directie este aceea de a ramâne pe loc si de a planifica si întreprinde actiuni creative care sa permita o tranzitie controlata catre un trai sustenabil cu mai putina energie. Aceasta s-ar numi transition towns.
Poiana cu Permacultura se situeaza undeva la mijloc si îsi propune sa serveasca ambele modele, punând la dispozitie un spatiu suficient de mare, aflat la doar 18 km de Bucuresti. Astfel ca Poiana cu Permacultura se adreseaza atât celor care vor sa adere la un eco-village, cât si celor care vor sa reconstruiasca comunitatea urbana din Bucuresti.  De asemenea, au un loc asigurat si nehotarâtii sau cei care aleg o cale de mijloc. Exista solutii pentru toata lumea.
În concluzie, obiectivul principal al conceptului Poiana cu Permacultura este acela de a facilita formarea de comunitati eco-village sau/si comunitati urbane care au drept scop tranzitia la un trai sustenabil.
Cum atingem acest obiectiv?
Poate cea mai eficienta metoda prin care oamenii se apropie unii de altii si isi descopera afinitati sau îsi dau seama ca nu sunt compatibili este aceea de a construi ceva împreuna, de a participa într-un proiect comun sau chiar de a convietui, macar temporar în acelasi loc. În Poiana cu Permacultura ne-am propus sa facem exact asta.
Proiectul la care ne propunem sa lucram pentru început este: amenajarea unui avanpost care sa poata adaposti si hrani un grup de 10-20 de persoane pentru o perioada de câteva saptamâni. Asta înseamna spatii de locuit, spatii de pregatit hrana, spatii de igiena si ingrijire personala, gradina de legume, eventuale animale domestice, etc. Detaliile le stabilim impreuna.
În paralel, dar mai ales dupa finalizarea amenajarii avampostului, pot fi derulate o multime de activitati prin care sa acumulam cunostinte, deprinderi, aptitudini si resurse care vor fi utile fie la întemeierea si ulterior traiul într-un eco-village, fie la coagularea comunitatii urbane, care sa faciliteze tranzitia Bucurestiului catre un trai sustenabil. Aceste activitati pot fi:
- Land-sharing, sau pamânt cu împrumut. Un program prin care oameni doritori sa gradinareasca, vor primi o parceluta de pamânt pe care sa cultive legume, plante aromate sau flori, intr-un mod natural, fara chimicale.
- Reskilling sau ateliere practice prin care vom învata unii de la altii, de la oameni cu experienta sau / si din practica cum sa: gradinarim, sa altoim pomii, sa gatim, sa împletim cosuri de nuiele, sa facem constructii din pamânt, tâmplarie, amenajari interioare, arta decorativa, fierarie, olarit si multe altele la care va puteti gândi.
- Cursuri certificate de permacultura, gradinarit si altele asemenea.
- Petreceri, claci, culegerea roadelor si multe alte activitati menite sa ne aduca mai aproape.
- Împartasirea între noi sau cu oameni apropiati noua a cunostintelor, aptitudinilor sau experientelor dobândite dar si a roadelor pamântului.
- Valorificarea sub diverse forme a roadelor pamântului, a produselor rezultate din ateliere sau a cunostintelor acumulate.

Vrei sa te implici? Exista mai multe modalitati:
1. Poti sa intri în grupul de initiativa (coordonare) si sa te implici trup si suflet în planificarea si dezvoltarea proiectului
2. Poti sa sa participi voluntar la diverse faze de implementare a proiectului.
3. Poti sa oferi din expertiza si cunostintele proprii sustinând diverse ateliere sau cursuri tematice.
4. Poti sa gradinaresti
5. Poti sa participi la diverse ateliere sau cursuri si sa dobândesti noi cunostinte si aptitudini care vor fi utile comunitatii din care faci parte.
6. Poti sustine proiectul donând bani sau diverse materiale utile proiectului.
7. Poti achizitiona diverse produse alimentare sau nealimentare, rezultate din activitatile derulate în Poiana cu Permacultura.

Hai sa comunicăm! Lasa un comentariu aici sau trimite un email la: poiana.cu.permacultura@gmail.com