Ia parcela neamule!

Salutări şi la mulţi ani pe anul ăsta şi mai ales, de început de primăvară. De pe la începuturile sale anul ăsta mi se pare unul bun, din toate punctele de vedere. Iar primăvara, aşa cum se arată ea acum, abia dezmorţindu-se, fără ceas deşteăptător, fără cafea şi alte cele, cred că va fi una propice pentru pomii timpurii. Să sperăm că aşa va fi şi să încercăm să profităm de asta. Împreună, zic, pentru că aşa le stă bine permacultorilor.
Prietenii mai vechi sau mai noi din Poiana cu Permacultură, m-au tot auzit vorbind de landsharing în sus, de landsharing în jos. Cred că de mai bine de un an de zile tot vehiculez ideea aceasta. Totuşi din diverse motive nu am ruşit să o pun în practică, până acum. Dar iată că a venit şi vremea ei.
Dar ce e aia landsharing? Denumirea este imprumutata de aici: http://www.landshare.net/index/. Acela este un portal care ajută oamenii care au un teren nefolosit să se întâlnească cu cei care doresc un teren pe care să grădinărească, iar pe aceştia din urmă îi ajută să se întâlnească şi cu alţi oameni care vor să ajute într-un fel sau altul. Practic, în Poiana cu Permacultură mi-am propus să aloc câteva parcele de teren, în care prietenii şi apropiaţii Poienii să poată să îşi amenajeze propria grădinuţă cu legume sau ce vor mai dori să cultive, cu condiţia să respecte cele 3 etici ale permaculturii: grija faţă de pământ, grija faţă de oameni şi împarte surplusul.
Pentru început, am definit 6 parcele a câte 6 mp fiecare, aşa cum se vede în pozele de mai jos:

Privire de ansamblu

Cele şase parcele "gaură de cheie"

Parcelele sunt numerotate de la P1 la P6, iar între ele se găsesc mini-rondurile r1 şi r2 care vor contine plante aromate sau flori menite sa înfrumuseţeze şi să atragă insecte benefice. Atât rondurile r1 şi r2 cât şi potecile de acces, fac parte din infrastructura comuna, si vor fi întreţinute de toţi participantii.

Fiecare parcela are o suprafaţa utilă de aproximativ 6 mp si le vom amenaja impreună după principiul "lasangna garden". Incepem prin a marca potecile curăţând materia vegetală de pe ele şi râcâind puţin pământul cu sapa. Tot ce adunăm de pe poteci, depozităm pe spaţiul parcelelor. Vom mai aduce si materie vegetala si o vom aseza tot pe suprafata parcelelor, într-un strat de 30-40 cm înălţime. Peste acestea vom adăuga orice sursă de azot disponibilă, de la bălegar, la resturi alimentare. Deasupra mai adăugam un strat fin de carbon (poate fi rumeguş) şi avem grijă să udăm bine totul. Apoi acoperim, atât parcelele cât şi potecile cu ziare şi cartoane menite să ţină buruienile sub control, dar şi umiditatea în sol. Peste ziare punem un strat subţire de compost, iar deasupra mulci fără seminţe de buruieni. Odată finalizate aceste lucrări, aşteptăm 7-10 zile să se producă eventuale descompuneri termofile, apoi putem să plantăm.

În principiu, atât lucrările de amenajare, cât şi mentenanţa ulterioară, le vom face împreună, astfel încât să exersăm cooperarea într-o viitoare comunitate. Să vedem cât de mult ne convine, cum facem faţă şi cât de bine colaborăm sau ne înţelegem unii cu alţii. Cred că va fi un exercitiu foarte bun.

Prima întâlnire pentru adjudecarea loturilor şi pentru primele lucrări, va avea loc sâmbătă, pe 23 martie 2013.
Pentru cei care nu au mai fost niciodată în Poiana cu Permacultură şi cu care nu ne cunoaştem foarte bine, îmi voi face timp să mă întâlnesc cu ei în Bucureşti, înainte de data de 23, pentru a ne cunoaşte şi pentru a vedea dacă rezonează cu conceptul şi principiile comunităţii  Poiana cu Permacultură.

Oricum momentan parcelele sunt în număr limitat şi foarte mic. Prioritate la alocare vor avea prietenii vechi ai Poienii cu Permacultură. Evident, nu e obligatoriu ca o parcelă să fie administrată de o singură persoană. Mai ales dacă oamenii consideră că nu au timp fizic să se ocupe singuri de parcelă şi dacă le surâde ideea, se pot asocia 2, 3 sau mai mulţi oameni care să administreze o parcelă în comun. Dar lucrurile acestea le decidem împreună.

Haideţi cu rezervările pentru parcele! Şi vă aştept pe 23 să le luaţi în primire şi să începem să le amenajăm.

Colţ de Rai

Eheeei! Am cam rămas în urmă cu planurile, proiectele, activităţile dar şi cu povestirile din Poiana cu Permacultură. Dar acum am o scuză bună. Când ai acasă un omuleţ mic, de numai 3 kg si 52 de cm, parcă nu mai ai timp şi nici nu îţi mai arde de altceva.
Dar uite că, mi-am făcut timp să povestesc despre ultima întâlnire ce a avut loc în Poiana cu Permacultură. Ultima de până acum. De atunci, nu prea am mai găsit răgaz să ne întâlnim, a venit şi canicula, au apărut şi alte probleme sau evenimente, a fost şi Convergenţa Naţională de Permacultură de la Mălin... S-au întâmplat multe. Dar uite că vara trece şi vine iarăşi vremea întâlnirilor, dar şi vremea recoltelor, a culesului viei, al vinului fiert şi al plantărilor de toamnă. Aşa că vom mai avea nenumărate prilejuri să ne mai întâlnim şi să mai clăcuim în Poiana cu Permacultură. Dar acum vreau să vorbesc despre o întâlnire ce a avut loc pe 30 iunie - 1 iulie 2012. Este vorba despre prima întâlnire a grupului sau a iniţiativei Colţ de Rai.
Colt de Rai este o iniţiativă lansată de Tavi pe blogul său: Se caută locuitori pentru un ˝Colț de Rai˝ [ 1 ], în luna mai a acestui an. De atunci şi până acum a adunat o mulţime de adeziuni, are şi un grup pe Facebook, un grup destul de activ, au avut loc şi câteva întâlniri neoficiale, iar pe 30 iunie a avut loc şi prima întâlnire oficială a grupului, chiar în Poiana cu Permacultură.
Ne-am adunat 12 oameni, unii foarte interesaţi şi dornici să pună în practică ideea de a forma o comunitate de tip ecovillage, alţii mai mult curioşi şi dornici să observe mai întâi, dar toţi interesaţi de conceptul de comunitate, toţi fiind de acord că o comunitate este formată în primul rând din oameni, oriunde s-ar afla.

Binecuvâtată fie această mâncare!

Ne-am adunat încet, cu emoţii. Mai cu absenţe, mai cu întârzieri, până la urmă pe la orele 14:00-15:00 am reuşit să ne adunăm în formaţie completă. Şi după vreo două ore în care s-a prezentat fiecare şi şi-a expus pe scurt viziunea despre o astfel de comunitate, am trecut la activităţi obişnuite într-o comunitate. Spre exemplu: mâncarea. Am pus la comun tot ce aveam şi am încropit o masă pe cinste.

Deşi preferinţele culinare erau eterogene, de la vegetarieni la omnivori, nu a făcut nimeni nazuri şi am mâncat foarte bine, o dietă ovo-lacto-vegetariană. Şi chiar s-a discutat problema asta, printre altele: dacă vegetatienii sau veganii ar fi de acord să facă parte din aceeaşi comunitate cu omnivorii. Spre bucuria mea, toţi cei prezenţi au arătat o deosebită toleranţă faţă de preferinţele culinare ale celorlalţi. Prin urmare Colţ de Rai se anunţă a fi o comunitate eterogenă, cel puţin din punct de vedere al mâncării. Ăsta este un lucru bun, pentru că e important să existe diversitate, chiar şi din acest punct de vedere. Probabil voi vorbi cu altă ocazie despre rolul animalelor în permacultură precum şi despre necesitatea ca aceste animale să fie mâncate de cineva sau de ceva pentru sa nu se înmulţi necontrolat.

Şi am mai povestit o mulţime de lucruri, despre cum vede fiecare comunitatea. Despre importanţa oamenilor în cadrul comunităţii şi în special despre necesitatea unei diversităţi de specializări sau aptitudini în rândul membrilor comunităţii. S-au făcut planuri legate de achiziţionarea de teren, construirea de case. S-a discutat despre modalităţi de a face tranziţia din comunităţile actuale în comunitatea Colţ de Rai şi câte şi mai câte.

Dar cel mai important este faptul că ne-am împrietenit, că am mâncat împreună şi chiar am dormit împreună. Majoritatea oamenilor au dormit sub cerul liber, pe paturi din baloţi de paie şi au spus că s-au simţit excelent. Dar în afară de asta, ne-a prins 3 noaptea povestind şi filosofând despre o mulţime de lucruri, care mai de care mai interesante.

A doua zi, am plecat fiecare spre casele noastre promiţându-ne că ne vom revedea în curând pentru a continua paşii spre Colţ de Rai. Unii dintre noi, chiar am reuşit să ne mai întâlnim. Dar asta este altă poveste.

La Adunarea cu Cântare chiar s-a cântat!

Pe la jumătatea lunii mai, lansasem o invitație la un eveniment perma-cultural în Poiana cu Permacultură. L-am numit Adunare cu Cântare şi l-am lansat cu scopul de a arăta că putem să ne facem singuri distracţia şi în mod special muzica şi mai ales că nu avem nevoie nici de MTV, nici de radio, nici de mp3 playere, nici de bilete scumpe la concert.
Ce ai ieşit în final? Ne-am adunat până la urmă 6 persoane, dornice de a-şi exersa creativitatea şi după ce am mâncat...

Am inceput să cântăm, fiecare la intrumentele preferate. Unii la coji de nucă de cocos, alţii la xilofon, alţii la zurgălăi, dar toata lumea cu veselie...

... si cu muguri de fluier...

...şi de muzicuţă...

... si de chitară...

... apropos de chitară, am reuşit un foarte bun sincron la improvizaţie cu Dan, un fin cunoscător al muzicii în general şi al chitării în special, a reuşit foarte repede să prindă improvizaţiile făcute de mine la muzicuţă.

În concluzie, prima ediţie Adunare cu Cântare din Poiana cu Permacultură a fost una reuşită, chiar şi în ciuda ploii mărunte ce se instalase în acea dupamiază. Am avut prelată şi nu ne-am udat instrumentele. Şi în mod sigur mai facem, poate chiar anul ăsta, deja se anunţă mai mulţi doritori să participe la un astfel de eveniment.