Jurnal de PDC - 16 aprilie 2014

Pe măsură ce ne apropiem de finalul cursului, ne concentrăm tot mai mult pe proiect, iar programul este puțin mai relaxat, dar suntem în același timp preocupați de realizarea proiectului. Dacă mai adaug la asta și faptul că în acest moment pregătesc și PDC-ul din septembrie, cred că e de înțeles faptul că am rămas în urma cu jurnalul.
Ziua a zecea a fost despre case, construcții sau, cu alte cuvinte, mediul construit. Pentru a înțelege mai bine cum funcționează o casă, am făcut un exercițiu input-output, pentru a vedea ce intră și ce iese dintr-o casa, adică să observăm fluxurile. Apoi am analizat o statistică despre casele britanice tipice și am aflat că pests 50% din energie se pierde prin așa-numitele "air leacks" și prin uși și ferestre. Air leaks sunt canale prin care aerul rece de afară patrunde sau aerul cald dinăuntru iese, de exemplu, în jurul țevilor de apa sau de evacuare, locul pe une intră firele de curent, crăpături în jurul tocurilor, geamuri și uși care nu se închid bine, etc. Iar acestea sunt cel mai ușor de reparat sau de izolat.
Am mai vorbit despre masă termică, orientarea casei, plasarea geamurilor, bariere de vant sau de soare, materiale de construcții, materiale de izolat termic și multe altele.
Tot în această zi, am intrat în direct, pe Skype cu Graham Bell, un permacultor simpatic din Marea Britanie care a publicat 2 cărți foarte utile: "The Permaculture Way" și "The Permaculture Garden". A fost o discuție interesantă despre experiențele sale legate de permacultură, oameni, grădină, economie și altele.
După amiază am continuat cu proiectul, apoi am învățat despre o unealtă de design, numită "random asambley" sau asamblare la întâmplare, prin care, practic, creezi o mulțime de combinații întâmplătoare de elemente, care de multe ori nu prea au sens, dar care te ajută să gândești mai deschis, să eplorezi posibilități ieșite din comun și, în acest fel să identifici tot felul de idei la care nu te-ai fi gândit.
La finalul unei zile atipice, pe care am numit-o "brake patterns day ", am vorbit despre cum să crești o revoluție, pentru că Rakesh, ne consideră suficient de nebuni ca să ne implicăm în așa ceva. Nu e vorba de o revoluție cu molotoave, cu scandări sau bătăi cu jandarmii, ci despre o astfel de revoluție, una pașnică, una care se produce la nivel de individ sau la nivel de comunitate și schimba modul de viață al oamenilor.

Jurnal de PDC - 15 aprilie 2014

Astăzi am revăzut cele 12 principii permaculturale formulate de David Holmgren, iar apoi am jucat bingo cu ele. Practic, le-am notat pe toate pe o foaie, iar apoi am ieșit afară și am încercat să le identificăm pe toate în gospodăria lui Gabi. A fost un exercițiu bun și distractiv.
Apoi am învățat o metodologie nouă, numită CEAP, cu C de la "colectare de informații", E de la "evaluare", A de la "aplicarea principiilor", P de la "planificare". Este o metodologie prin poți face mult mai rapid un design decât cu SADIM. Foarte utilă în cazul proiectelor mai simple.
Am făcut și un exercițiu despre cum afectează peak oil comunitățile, hrana, transportul, economia și deșeurile și am avut ocazia să ne reamintim faptul că permacultura este despre relații benefice, identificând relațiile dintre aceste elemente
Am discutat despre ce înseamnă tehnici, strategie și design, concluzionând că: tehnica răspunde la întrebarea "cum?" și este unidimensionala, strategia răspunde la întrebările "când și cum?" și este bidimensionala, iar designul răspunde la mai multe întrebări, între care, "unde, când, cum?" și este multidimensional.
Am mai învățat și despre zone și sectoare în mediul urban și am văzut un exemplu de aplicare a acestora, în care zonele sunt delimitate în funcție de mijloacele de transport necesare a fi utilizate, iar sectoarele în funcție de activități, respectiv locațiile în care vrei să ajungi.
După masă, dupa ce am mancat painea, am trecut la lucruri practice, ne-am auto-organizat în 3 grupuri și fiecare grup s-a ocupat de cate o activitate interesantă. Unii au construit un dispozitiv pentru a produce biochar (un fel de cărbune obținut prin piroliza lemnului), alții s-au ocupat de direcționarea apei de la duș către livadă, iar alții s-au ocupat de proiectarea unui sistem de colectare a apei de ploaie de pe casă. Ca de obicei, la finalul zilei de curs, am continuat proiectul de grup.

Jurnal de PDC - 14 aprilie 2014

După atâtea zile friguroase și ploioase, soarele a răzbătut în sfârșit printre nori și ne-a încălzit atât pe exterior cât și în interior. Ziua frumoasă se cunoaște de dimineață, zice o vorbă, iar ziua de azi chiar a confirmat proverbul.
La fel ca și în zilele anterioare, am învățat o mulțime de lucruri interesante. Dintre acestea aș menționa aici: "Dragon Dreaming" și "6 Thinking Hats".
Dragon Dreaming este un instrument foarte util pentru a ajuta grupurile de oameni să coopereze eficient astfel încât proiectul la care lucrează să fie un real succes. Printre altele, se bazează pe identificarea unor tipologii de oameni (visătorii, cei care planifică, cei care fac și cei care sărbătoresc) și aplicarea unor tehnici de comunicare eficientă între aceștia.
Tehnica celor 6 pălării gânditoare are cam același scop și presupune practic, la un moment dat, ca toți oamenii din grup sa gândească din aceeași perspectivă.
Cele 6 pălării sunt:
- pălăria albastră - coordonatorul sau facilitatorul întalnirii. Poate fi unul singur sau pot fi pe rând, toți participanții.
- pălăria albă, la fel ca foaia albă de hârtie, este pălăria strângerii de informații,
- pălăria verde, ca iarba care crește, este pălăria ideilor creative,
- pălăria galbenă, la fel ca soarele, pălăria pozitivă, despre idei și aprecieri pozitive,
- pălăria neagră, cea sobră și critică, a evaluării obiective,
- pălăria roșie ca focul, a emoțiilor, trăirilor și intuiției.
Ideea lui Edward de Bono, autorul acestei tehnici, este aceea că, dacă oamenii gândesc toți din aceeași perspectivă, trecând pe rând de la o pălărie la alta, ajung foarte repede la o concluzie.
Pe lângă aceste două instrumente importante, am facut și câteva exerciții și am avut și ceva discuții interesante, cu ajutorul cărora am clarificat câteva amănunte.
La finalul zilei de curs am continuat cu proiectul permacultural, fiecare grup cu proiectul pe care și la ales. Eu am ales jocul permacultural.

Pe seară, i-am învățat pe cei interesați cum se face pâine cu maia, și apoi am sărbătorit cu toții în jurul unui foc mic, cu glume, cântece mai mult sau mai puțin improvizate. Și nu în ultimul rând, ne-am distrat și ne-am simțit bine. Și poate e important de menționat faptul că, totul a fost spontan.
Da! E chiar distractiv să faci un curs de permacultură. Poate chiar mai distractiv decât în concediu. Merită!