duminică, 5 august 2012

Colţ de Rai

Eheeei! Am cam rămas în urmă cu planurile, proiectele, activităţile dar şi cu povestirile din Poiana cu Permacultură. Dar acum am o scuză bună. Când ai acasă un omuleţ mic, de numai 3 kg si 52 de cm, parcă nu mai ai timp şi nici nu îţi mai arde de altceva.
Dar uite că, mi-am făcut timp să povestesc despre ultima întâlnire ce a avut loc în Poiana cu Permacultură. Ultima de până acum. De atunci, nu prea am mai găsit răgaz să ne întâlnim, a venit şi canicula, au apărut şi alte probleme sau evenimente, a fost şi Convergenţa Naţională de Permacultură de la Mălin... S-au întâmplat multe. Dar uite că vara trece şi vine iarăşi vremea întâlnirilor, dar şi vremea recoltelor, a culesului viei, al vinului fiert şi al plantărilor de toamnă. Aşa că vom mai avea nenumărate prilejuri să ne mai întâlnim şi să mai clăcuim în Poiana cu Permacultură. Dar acum vreau să vorbesc despre o întâlnire ce a avut loc pe 30 iunie - 1 iulie 2012. Este vorba despre prima întâlnire a grupului sau a iniţiativei Colţ de Rai.
Colt de Rai este o iniţiativă lansată de Tavi pe blogul său: Se caută locuitori pentru un ˝Colț de Rai˝ [ 1 ], în luna mai a acestui an. De atunci şi până acum a adunat o mulţime de adeziuni, are şi un grup pe Facebook, un grup destul de activ, au avut loc şi câteva întâlniri neoficiale, iar pe 30 iunie a avut loc şi prima întâlnire oficială a grupului, chiar în Poiana cu Permacultură.
Ne-am adunat 12 oameni, unii foarte interesaţi şi dornici să pună în practică ideea de a forma o comunitate de tip ecovillage, alţii mai mult curioşi şi dornici să observe mai întâi, dar toţi interesaţi de conceptul de comunitate, toţi fiind de acord că o comunitate este formată în primul rând din oameni, oriunde s-ar afla.

Binecuvâtată fie această mâncare!
Ne-am adunat încet, cu emoţii. Mai cu absenţe, mai cu întârzieri, până la urmă pe la orele 14:00-15:00 am reuşit să ne adunăm în formaţie completă. Şi după vreo două ore în care s-a prezentat fiecare şi şi-a expus pe scurt viziunea despre o astfel de comunitate, am trecut la activităţi obişnuite într-o comunitate. Spre exemplu: mâncarea. Am pus la comun tot ce aveam şi am încropit o masă pe cinste.


Deşi preferinţele culinare erau eterogene, de la vegetarieni la omnivori, nu a făcut nimeni nazuri şi am mâncat foarte bine, o dietă ovo-lacto-vegetariană. Şi chiar s-a discutat problema asta, printre altele: dacă vegetatienii sau veganii ar fi de acord să facă parte din aceeaşi comunitate cu omnivorii. Spre bucuria mea, toţi cei prezenţi au arătat o deosebită toleranţă faţă de preferinţele culinare ale celorlalţi. Prin urmare Colţ de Rai se anunţă a fi o comunitate eterogenă, cel puţin din punct de vedere al mâncării. Ăsta este un lucru bun, pentru că e important să existe diversitate, chiar şi din acest punct de vedere. Probabil voi vorbi cu altă ocazie despre rolul animalelor în permacultură precum şi despre necesitatea ca aceste animale să fie mâncate de cineva sau de ceva pentru sa nu se înmulţi necontrolat.

Şi am mai povestit o mulţime de lucruri, despre cum vede fiecare comunitatea. Despre importanţa oamenilor în cadrul comunităţii şi în special despre necesitatea unei diversităţi de specializări sau aptitudini în rândul membrilor comunităţii. S-au făcut planuri legate de achiziţionarea de teren, construirea de case. S-a discutat despre modalităţi de a face tranziţia din comunităţile actuale în comunitatea Colţ de Rai şi câte şi mai câte.

Dar cel mai important este faptul că ne-am împrietenit, că am mâncat împreună şi chiar am dormit împreună. Majoritatea oamenilor au dormit sub cerul liber, pe paturi din baloţi de paie şi au spus că s-au simţit excelent. Dar în afară de asta, ne-a prins 3 noaptea povestind şi filosofând despre o mulţime de lucruri, care mai de care mai interesante.

A doua zi, am plecat fiecare spre casele noastre promiţându-ne că ne vom revedea în curând pentru a continua paşii spre Colţ de Rai. Unii dintre noi, chiar am reuşit să ne mai întâlnim. Dar asta este altă poveste.