duminică, 10 decembrie 2017

Viziune, Misiune, Obiective, Comunitate


Scriam în postările anterioare că mi-am propus ca, cel puțin în următorii 3 ani, să investesc timp energie și bani într-un proiect numit Comunitatea Poiana cu Permacultură. Proiect prin care persoanele interesate de permacultură, grădinărit și trai sustenabil vor avea ocazia să se întâlnească, să învețe și să practice permacultura și, nu în ultimul rând să își cultive propriile legume și fructe într-o grădină comunitară.
În acest articol continui să furnizez informațiile despre acest proiect și voi face publice viziunea, misiunea și obiectivele  acestui proiect pentru următorii 3 ani.



Primăvara în Poiana cu Permacultură
Viziunea


O rețea de comunități autosustenabile, reziliente și interconectate ce se ghidează după cele trei principii etice ale permaculturii:
Grija față de Pământ
Grija față de oameni
Împărțirea echitabilă a surplusului

Grădina comunitară și loturile de grădinărit sunt un mijloc prin care vom crea o comunitate. Formarea unei comunități este doar primul pas, pentru că o comunitate are nevoie să relaționeze cu alte comunități pentru a funcționa. Lumea va deveni mai bună dacă vor exista multe comunități autosustenabile reziliente și interconectate ce se ghidează după eticile permaculturii, iar Poiana cu permacultură contribuie la formarea și dezvoltarea acestor comunități



Misiunea


Să ofere oportunități de conectare și de interacțiune a oamenilor dornici și capabili să formeze comunități reziliente și autosustenabile. Să ofere spațiul și mijloacele pentru practicarea permaculturii și experiența traiului în comunități autosustenabile și reziliente.

O comunitate înseamnă în primul rând oameni care împart niște lucruri, niște valori, niște idealuri. Pentru ca o astfel de comunitate să se nască, e nevoie ca oamenii cu idealuri sau valori similare să se întâlnească și să interacționeze.
S-a constatat că mâncarea și grădinăritul sunt activități care oferă cele mai multe oportunități de conectare și de apropiere între membrii unei comunități. Poiana cu Permacultură oferă spațiul în care aceste activități și multe altele să se desfășoare.

Obective:


1. Să fie ocupate și lucrate toate cele 22 de loturi din faza inițială până la jumătatea anului 2019.
2. La finele anului 2021 comunitatea să aibă peste 200 de susținători
3. La finele anului 2021 comunitatea să aibă cel puțin 15 membri (minim 6 familii) implicați, devotați și uniți.
4. La finele anului 2019 comunitatea să aibă personalitate juridică. (Asociație, cooperativă, etc.)
5. La finele anului 2021 comunitatea să aibă un capital de 5000 euro, din donații, contribuții, cotizații sau activități lucrative.
6. Cantitatea totală de mâncare produsă de comunitate din 2019 până în 2021 inclusiv să fie de minim 5 tone.


miercuri, 6 decembrie 2017

Comunitatea Poiana cu Permacultură



Atunci când am lansat acest blog și am început să scriu despre ce făceam sau intenționam să fac în Poiana cu Permacultură, am scris și despre ideea unui club, despre Clubul Poiana cu Permacultură. Scopul clubului respectiv era acela de a aduce împreună oameni interesați de permacultură, de grădinărit și de trai sustenabil. Și am reușit. În timp s-a coagulat un mic grup de oameni împreună cu care frecventam Poiana cu Permacultură, făceam diverse activități și învățam cu ocazia asta mai multe despre natură și despre permacltură. Pentru mai multe detalii, vă invit să revedeți postările mai vechi din arhivă, din anii 2011, 2012 și 2013.

După o vreme, din motive personale, am investit din ce în ce mai puțin timp, energie și bani în acel proiect, iar grupul s-a împrăștiat, fiecare văzându-și de propriile proiecte, nevoi și interese. Dar visul a rămas viu. Visul de a crea o comunitate în jurul Poienii cu Permacultură, de a face din Poiana cu Permacultură un loc de adunare și pregătire pentru comunități sustenabile, un centru demonstrativ în care să te simți ca acasă și în care poți învăța și practica permacultura și grădinăritul organic.

După ce am petrecut, zile întregi, spătămâni, luni și ani, tânjind după viața din Poiana cu Permacultură și gandindu-mă cum să fac să transform visul în realitate, iată că am ajuns în ziua în care am creionat un plan și mi-am luat angajamentul de a-l urma și de a investi din nou timp, energie și bani pentru a-l pune în aplicare timp de 3 ani de acum înainte. Iar în cele ce urmează doresc să împărtășesc și cu voi un rezumat al acestui plan, urmând ca în postările următoare să revin cu mai multe detalii.

Planul este să împărțim un teren de 1000 mp din Poiana cu Permacultură în loturi indivituale de câte 25 mp fiecare și să invităm persoanele și familiile care doresc să își cultive propria hrană să le cultive în Poiană, pe aceste loturi. Astfel dorim să construim o comunitate de oameni interesați să învețe și să practice permacultura în propria grădină de legume, alături de alți oameni cu aceleași interese. Sperăm astfel să încurajăm oamenii să coopereze, să de ajute reciproc, să celebreze împreună și să petreacă mai mult timp unii în compania altora și în natură făcând mișcare și bucurându-se de roadele pământului.

Plănuim ca, începând din primăvară, să organizăm Poiana cu Permacultură în așa fel încât, pe lângă pământul roditor, să ofere comunității un sistem de irigații fiabil, o împrejmuire a terenului care să țină departe de grădină oameni, câini, găini sau alte animale care nu își au locul acolo, curent electric și internet pentru cei care vor să fie conectați sau chiar să lucreze din grădină, o bucătărie de vară în care s-ar putea prepara și servi mancare direct din grădină sau în care s-ar putea face conserve pentru iarnă, duș, vestiar, toaletă, magazie și inventar de unelte de grădinărit, spațiu de odihnă, loc de joacă pentru copii și multe alte lucruri utile și necesare în orice gospodărie și care ne ajută să ne simțim ca acasă în Poiana cu Permacultură.

Și pentru că toate acele investiții de mai sus costă bani, iar întreținerea și utilizarea unora dintre ele costă de asemenea bani, dar și pentru că dorim să dăm valoare proiectului, vrem ca acest proiect să se autosusțină și să motivăm toți oamenii implicați, loturile vor fi închiriate persoanelor interesate pe o sumă mică ce va merge exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor de funcționare și investițiile necesare și menționate mai sus. Vom reveni cu detalii despre costuri și motivația lor într-o postare viitoae

În zilele următoare vom deschide și înscrierile pentru închirierea de loturi, după ce vom publica mai multe detalii despre proiect, începând cu viziunea, misiunea și obiectivele proiectului, continuând cu descrierea proiectului, costurile și regulamentul. După ce vom avea suficiente înscrieri, vom organiza primele întâlniri, fie individuale, fie de grup, în care să ne cunoaștem și să lămurim mai multe detalii. Iar apoi vom împărți primele loturi către acele persoane care vor dori să le închirieze.

Odată ce comunitatea se va forma, vom face împreună un plan de plantare pentru fiecare lot în parte, vom organiza cursuri și ateliere în care vom învăța metode, tehnici și practici de grădinărit și permacultură. Vom organiza mai multe întâlniri în care să ne cunoaștem și să ne obișnuim unii cu alții, să vedem ce nevoi are fiecare în relație cu acest proiect și cum poate fi sprijinit. Nu în ultimul rând vom organiza sesiuni de clacă prin care membrii comunității se vor ajuta unii pe alții la amenajarea, întreținerea sau recoltarea loturilor fiecăruia.

În linii mari acesta este planul. El mai poate fi revizuit și îmbunătățit pe parcurs astfel încât să răspundă cât mai bine nevoilor comunității și a membrilor acesteia.

sâmbătă, 2 decembrie 2017

Winter Is Coming - Iarna Se Apropie


Poiana cu Permacultură Februarie 2013


E adevărat că suntem deja în luna decembrie, iar în unele regiuni ale țării iarna și-a intrat deja în drepturi. E drept că meteorologii sau doar presa senzaționalistă ne tot avertizează că iarna aceasta va fi una foarte grea. E normal ca în prag de iarnă să ne pregătim, să punem murături, să punem uneltele la păstrare, să scoatem rădăcinoasele mai sensibile din pământ și multe altele. Dar nu despre această iarnă am de gând să scriu în acest articol. De fapt nici măcar nu este vorba despre vreo iarnă anume...

Vin vremuri grele! Asta vrea să spună titlul. Despre asta vreau să scriu în acest articol. Pentru cine nu este în temă, expresia ”winter is coming” este deviza unor personaje dintr-un renumit serial de televiziune și dintr-o serie de cărți scrise de un autor american, după care s-a făcut respectivul serial. Nu vreau să intru prea mult în detalii, dar ideea de bază este să te aștepți să vină vremurile grele (Noaptea cea Lungă) și să fii pregătit pentru ele.

Când am lansat acest blog și am început să invit lumea în Poiana cu Permacultură, prin anul 2012, ”Iarna” era departe dar îi anticipam deja sosirea. Acum este mult mai aproape, iar semnele apropierii sale devin tot mai evidente.

În plan politic sau geopolitic vedem cum se radicalizează discursul politic și la noi în țară dar și peste hotare. Vedem cum, în multe țări, grupările politice extremiste câștigă tot mai mult teren. Vedem în alte țări, revenirea la regimuri autoritare sau consolidarea acestora. Vedem chiar și un război civil (cel din Siria) despre care se spune că are drept cauză schimbările climatice. Mai vedem cum se vorbește tot mai mult de război, iar unii tot amenință cu arme nucleare. Cu alte cuvinte, se cam unflă tărâța în ei.

În plan economic, vedem cum multe dintre resursele naturale își ating apogeul producției, începând cu petrolul dar și alte minerale, am trecut printr-o recesiune relativ recentă, dar deja mulți economiști sunt de părere că se apropie o nouă criză financiară și implicit o nouă recesiune. Toate acestea în timp ce populația globului a trecut deja de 7,6 milliarde de suflete și crește. Iar această populație în creștere are nevoi tot mai mari, tot mai diverse.

În plan social vedem un amplu fenomen de migrație și diversificare culturală, migrație ce are loc atât din rațiuni economice sau politice, cât și rațiuni climatice. Unii oameni fug de secetă sau de fenomene meteo extreme, alții fug de războaie, alții pur și simplu caută un trai mai bun sau poate sunt mânați de toate aceste motive la un loc. Remarc de asemenea, cât de răutăcioși au devenit unii oameni. Rețelele de socializare sunt mediul în care se propagă cel mai tare ura și știrile false. În același timp, au devenit mediul principal de interacțiune al oamenilor, în timp ce în viața reală oamenii au devenit tot mai autiști și mai străini unii de alții. Dacă ai ghinionul să ți de facă rău pe stradă, într-un loc aglomerat, pot trece zeci de minute până ce va catadicsi cineva să îți ofere ajutor. Plus de asta, există o mulțime de oameni care trăiesc în sărăcie și în mizerie, care nu au acces la servicii medicale și nici măcar la o masă decentă.

Mediul încojurător este tot mai agresat, în ciuda politicilor de mediu și măsurilor luate de autoritățile din unele țări. Continuă deversarea de CO2 în atmosferă într-un ritm alarmant, pădurile continuă să fie tăiate, multe zone se deșertifică, multe zone pierd sol prețios, în multe zone se pescuiește mult peste capacitatea de regenerare a speciilor respective de pești, multe specii animale sunt pe cale de dispariție, iar altele sunt deja considerate dispărute. Nu în ultimul rând schimbările climatice sunt tot mai evidente, iar fenomenele meteo tot mai extreme.

Există și semne pozitive. Există tot mai mulți oameni preocupați de problemele de mediu. Există tot mai mulți oameni care fac lucruri bune, care încearcă să schimbe ceva în lumea asta. Se investesc tot mai mulți bani în proiecte care aduc schimbări pozitive, iar ăsta e un lucru bun.

Nu știu ce anume prevestesc toate semnele astea. Nu știu exact ce ne așteaptă și cum vor fi anii care vin. Pot anticipa că ne va fi greu. Poate mă înșel, poate că nu va fi nimic ieșit din comun, sau poate că ne ”Iarna” va veni atât de încet încât nu ne vom da seama că a venit deja. Sau poate vom reuși împreună să facem o mulțime de lucruri pozitive care în final vor preveni instalarea ”Iernii”. Dar indiferent ce se va întâmpla, nu strică să fim pregătiți. De fapt, o astfel de pregătire ar putea contribui la crearea unei lumi mai bune, pentru noi și pentru copiii noștrii.

În ce fel ne putem pregăti pentru eventuale vremuri tulburi? Cred că indiferent ce s-ar întâmpla, două lucruri sunt esențiale:
1. O comunitate strâns unită, cu oameni responsabili și gata să se ajute unii pe alții
2. Abilitatea de a produce hrană local, cu unelte rudimentare, intensiv, pe surpafețe mici și chiar pe surpafețe degradate.

În Poiana cu Permacultură vrem să le facem pe amândouă. Vrem să adunăm laolaltă oameni care ar putea forma o comunitate. Vrem să îi încurajăm pe oameni să formeze comunități, pe de o parte, iar pe de altă parte creăm oportunități de învățare sau exersare a unor tehnici de grădinărit și chiar permacultură.

De aceea lansăm proiectul Comunitatea Poiana cu Permacultură. Este un proiect tip plot sharing în care oferim acces la teren pentru grădinărit oamenilor interesați de un trai sustenabil și celor care doresc să formeze o comunitate. Revenim cu detalii într-un articol viitor.

sâmbătă, 4 martie 2017

Săpătură dublă și pătrunjel.

Astăzi am revenit în Poiana cu Permacultură după o absență de aproape doi ani. Tânjeam deja de vreo 2-3 luni de zile să pun din nou mâna pe unelte și să mă joc cu ele în grădină. Și iată că azi s-au aliniat planetele, s-au potrivit planurile, ne-au ieșit pasențele și am reușit să fac prima lucrare în grădină pe acest an.

Am ales să lucrez o parcelă micuță pe care cultivasem în urmă cu 2 ani, salată, ridichii, ceapă, iar mai apoi, în cultură succesivă plantasem roșii și ardei. Îmi amintesc că am mâncat de pe acea parcelă o grămadă de ceapă verde și salată. Pe de altă parte, ridichiile, roșiile și ardeii nu au produs mai nimic. Și este de înțeles asta, pentru că parcela este situată într-o zonă cu semi umbră. Are soare de dimineață până după prânz, după care, umbra părului, a caisului și a casei, vin pe rând deasupra parcelei. Pe un astfel de teren, merg bine spre foarte bine frunzoasele, dar nu prea merg plantele care fac depozite mari de zaharuri, fie în rădăcină, fie în fructe, pentru că nu au destulă energie pentru aceste procese.

Anul acesta am decis să schimb un pic tactica. Pentru că e o parcelă aflată chiar lângă aleea principală ce merge spre spatele curții, unde se află și puțul, putem spune că se află practic în zona 1, zona cea mai frecventată. Pe de altă parte, așa cum spuneam se află într-o zonă cu semiumbră. Prin urmare, pe această parcelă merge să cultiv plante de la care vreau să recoltez preponderent frunze, de preferat întreg sezonul, și să fie o parcelă pe care să o vizitez des. Prin urmare, am ales să semăn pătrunjel. Folosim frunzele de pătrunjel foarte des la tot felul de mâncăruri și salate și cel mai bun este când e proaspăt recoltat.

Dar ca să pot semăna pătrunjelul, trebuia să pregătesc puțin parcela. De data asta am decis să o pregătesc puțin mai mult. Am decis să fac o săpătură dublă sau, așa cum se numește în engleză, ”double digging”. Dacă nu știți ce în ce constă această tehnică, puteți urmări videoclipul de mai jos:


Este cel mai apropiat de ceea ce am făcut eu. (multumesc WorkWith Nature pentru acest clip.)

Pe scurt, am dat la o parte primul strat, am săpat un șanț, ceva mai lat de o cazma și am pus pământul deoparte, apoi am afânat pământul din profunzime cu furca pentru săpat, am pus un strat de resturi vegetale si buruieni cu rădăcinile în sus și am mutat apoi pământul din următorul șanț, peste primul șanț.

Practic, am afânat pământul până la aproximativ 35-40 cm adâncime și am reușit să ridic parcela respectivă cu vreo 15-20 cm. Am obținut practic un pat înălțat cu sol afânat pe o adâncime de până la 60 cm.

Eu am lucrat pe o parcelă mică, de 2-2,5 mp. Practic am avut de săpat o parcelă de 2,5-3m lungime pe 80-90 cm lățime. Și l-am făcut în aproximativ 1 oră și jumătate, cu tot cu întreruperi (am fost acolo cu copiii și am avut întreruperi multe și dese sau lungi). Cu puțin antrenament și lucrând susținut, cred că 2-3 mp pe oră e realist. Începutul e cel mai greu. Până pregătești ce ai nevoie, până faci primul șanț. După care merge destul de ușor.

De asemenea, am remarcat faptul că, schimbând în permanență uneltele cu care lucram și implicit poziția de lucru, nu mi s-a părut nici monoton, nici obositor.

Este o metodă foarte bună de a îmbunătăți calitatea structurală a solului argilos. O recomand pentru solurile care au stat mult timp nefolosite sau pe care s-a arat mult timp și au format așa numit ”hard pan”, stratul acela de sol dur, foarte compactat, la adâncimea de 25-30 cm.

În urmă cu 2 ani, am preferat să aerez și să afânez parcela respectivă la suprafață doar cu furca pentru săpat. Adică ce am făcut acum cu stratul din profunzime. Tot cu acea ocazie, am scos o mulțime de rizomi de pir. Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că după 2 ani, nu a revenit încă pirul. Am găsit rădăcini de ștevie și alte buruieni, dar niciun fir de pir. E de urmărit. Poate e o metodă eficientă de a scăpa de pir pe suprafețe mici sau poate funcționează doar în zonele semiumbrite, unde pirul e combătut eficient de alte buruieni.

De asemenea, pentru că stratul de suprafață fusese săpat în urmă cu 2 ani și mai pusesem și ceva compost, și ceva mulci, pământul era forte ușor de lucrat, de săpat. Pe de altă parte, în profunzime, era destul de tare, compactat, dar nu imposibil de spart.

În concluzie, e o medodă bună pentru regenerarea și pregătirea terenului din Poiana cu Permacultură, pentru că avem sol lutos dar și pentru că terenul nu a mai fost lucrat mult timp. Terenul e plin de râme și între timp au apărut și cârtițele ceea ce este într-adevăr semn bun. Indicatorii sunt clari pentru un sol bun, lutos dar compactat. Tot ce e nevoie, e puțină atenție și ceva muncă fizică.

Odată făcută această lucrare, trebuie să fim atenți și să prevenim compactarea. O metodă ar fi să cultivăm pe paturi înălțate, astfel încât să nu mai călcăm decât pe poteci dinainte stabilite. De asemenea, o metodă foarte bună ar fi mulcirea. Nu în ultimul rând, solul trebuie acoperit cât mai repede cu plante și menținut așa acoperit tot timpul.

De aceea, am semănat pătrunjelul foarte des, pe toată parcela. Pătrunjelul are rădăcina pivotantă, la fel ca morcovul, ce sfredelește pământul în profunzime, iar la surpafață ar face un covoraș verde din care vom tunde câte puțin din când în când.

Aș fi vrut să îi pun și un companion sau doi pătrunjelului, dar toate plantele cu care s-ar potrivi sunt plante care preferă soarele. De aceea am preferat să îl pun singur. Oricum e parcelă mică. Cred că îi va fi foarte bine.