Locaţia

Poiana cu Permacultura se afla în localitatea Domneşti, la aproximativ 18 km de centrul Bucurestiului. Este poziţionată între două râuri: Sabar, aflat la aproximativ 300 m distanţă şi Ciorogârla, aflat la aproximativ 1 km distanţă, acestea fiind şi cele mai apropiate locuri sălbatice sau semisălbatice. În partea de nord este mărginită de calea ferată, un loc care, cu excepţia faptului că mai trec trenuri din când în când este destul de sălbatic, vegetaţia creşte în voie, doar rareori este taiata de catre cei de la CFR, probabil doar atunci cand devine prea mare şi încurcă.
Poiana nu a mai fost locuita de aproape 2 ani. Iar portiunea dinspre calea ferată nu a mai fost lucrata de mai bine de 5 sau 6 ani. Doar ca din cand in cand, cei care aveau grija de gospodarie mai greblau buruienile si dadeau foc. Cu toate acestea s-a produs o oarecare regenerare a terenului si exista o mare varietate de plante si mici vietati. Din păcate, lipsa de experienţă, nu mi-a permis să le identific pe toate, dar poate cu ajutorul vostru, al vizitatorilor şi al membrilor clubului, vom reuşi sa recunoaştem cât mai multe din vietăţile din poiana.
Pânza freatică se pare că se găseşte la aproximativ 6 m adancime, iar apa pare ok. Incă nu am dus-o la laborator, dar am băut din ea şi nu prezintă urme sesizabile de poluare.
Vecinii, de o parte şi de alta au parcele cu lucerna, iar vecinul din dreapta, are şi o parcela cu porumb în partea din faţă. Din câte ştiu eu nu folosesc nici fertilizatori, nici pesticide chimice. E posibil ca din când în când să folosească îngrăşământ natural, de la animale. Ceva mai departe, la mai mult de 15 m de Poiana, sunt vecini care au pomi fructiferi, viţă de vie, legume, etc. E posibili ca aceştia să mai folosească insecticide, fungicide sau alte substanţe de genul acesta. Nu ştiu care este raza de acţiune a acestor pesticide, dar cred că nu e prea mare. Oricum nici ei nu folosesc prea des.
Clima este temperata, temperat continentala. Verile sunt calde şi însorite, uneori secetoase, iernile sunt geroase. Precipitaţiile sunt în cantităţi suficient de mari, peste 500 mm de an, de multe ori chiar peste 600 mm. Problema este că de multe ori sunt abundente intr-un sezon şi puţine în alt sezon. O caracteristică a zonei este vântul care este destul de puternic. Probabil este amplificat şi de calea ferată.
Solul este lutos. Atunci când este ud, devine foarte lipicios, iar când este uscat devine tare ca piatra. Este un sol caracteristic regiunilor în care s-a practicat agricultura intensivă, aratul sau săpatul periodic, de mai multe ori pe an. Dar este un sol aflat în plin proces de regenerare. Buruienile îşi fac datoria cu prisosinţă şi îl aduc la viaţă. La fel şi râmele, şopârlele şi alte vietăţi care trăiesc în sol.
Configuraţia terenului este aşa cum se vede mai jos, trapezoidala, cu baza mare de 140 m lungime, baza mică de 100 m şi înălţimea de 13 m, totalul suprafeţei fiind de 1560 mp:



2 comentarii:

  1. Familia mea ,avem un teren la Balotesti la lac, incercam sa APLICAM METODELE "PERMACULTURII" de vreo 3 ani, mai ales dupa ce am facut cursul de permacultura la MALIN 2011.Nu ma pot lauda ca am reusit mare lucru, pentru ca din 2012 ne am ocupat sa ne facem o camera eco, sub pamant, in deal(23m,patrati)si binenteles ca vom continua sa ne extindem in acelasi loc.Si vom INCERCA SA FACEM SI PERMACULTURA pe aceasta suprafata de 4000m.patrati la lac.De aceea poate ne unim sa CONSTITUIM "PERMACULTURA ILFOV" pe care eu nu am gasit o.Si o alta problema ar fi, mar interesa profesori de permacultura care predau in limba romana(eu nu stiu lb. engleza, fiind mai batranioara)si in acest caz as vrea sa organizez un curs de perma. la balotesti in toamna anului 2013, cand as avea si conditii de cazare in "CASA DIN DEAL" tef.meu 0745559563 Elena Rosu

    RăspundețiȘtergere