sâmbătă, 4 martie 2017

Săpătură dublă și pătrunjel.

Astăzi am revenit în Poiana cu Permacultură după o absență de aproape doi ani. Tânjeam deja de vreo 2-3 luni de zile să pun din nou mâna pe unelte și să mă joc cu ele în grădină. Și iată că azi s-au aliniat planetele, s-au potrivit planurile, ne-au ieșit pasențele și am reușit să fac prima lucrare în grădină pe acest an.

Am ales să lucrez o parcelă micuță pe care cultivasem în urmă cu 2 ani, salată, ridichii, ceapă, iar mai apoi, în cultură succesivă plantasem roșii și ardei. Îmi amintesc că am mâncat de pe acea parcelă o grămadă de ceapă verde și salată. Pe de altă parte, ridichiile, roșiile și ardeii nu au produs mai nimic. Și este de înțeles asta, pentru că parcela este situată într-o zonă cu semi umbră. Are soare de dimineață până după prânz, după care, umbra părului, a caisului și a casei, vin pe rând deasupra parcelei. Pe un astfel de teren, merg bine spre foarte bine frunzoasele, dar nu prea merg plantele care fac depozite mari de zaharuri, fie în rădăcină, fie în fructe, pentru că nu au destulă energie pentru aceste procese.

Anul acesta am decis să schimb un pic tactica. Pentru că e o parcelă aflată chiar lângă aleea principală ce merge spre spatele curții, unde se află și puțul, putem spune că se află practic în zona 1, zona cea mai frecventată. Pe de altă parte, așa cum spuneam se află într-o zonă cu semiumbră. Prin urmare, pe această parcelă merge să cultiv plante de la care vreau să recoltez preponderent frunze, de preferat întreg sezonul, și să fie o parcelă pe care să o vizitez des. Prin urmare, am ales să semăn pătrunjel. Folosim frunzele de pătrunjel foarte des la tot felul de mâncăruri și salate și cel mai bun este când e proaspăt recoltat.

Dar ca să pot semăna pătrunjelul, trebuia să pregătesc puțin parcela. De data asta am decis să o pregătesc puțin mai mult. Am decis să fac o săpătură dublă sau, așa cum se numește în engleză, ”double digging”. Dacă nu știți ce în ce constă această tehnică, puteți urmări videoclipul de mai jos:


Este cel mai apropiat de ceea ce am făcut eu. (multumesc WorkWith Nature pentru acest clip.)

Pe scurt, am dat la o parte primul strat, am săpat un șanț, ceva mai lat de o cazma și am pus pământul deoparte, apoi am afânat pământul din profunzime cu furca pentru săpat, am pus un strat de resturi vegetale si buruieni cu rădăcinile în sus și am mutat apoi pământul din următorul șanț, peste primul șanț.

Practic, am afânat pământul până la aproximativ 35-40 cm adâncime și am reușit să ridic parcela respectivă cu vreo 15-20 cm. Am obținut practic un pat înălțat cu sol afânat pe o adâncime de până la 60 cm.

Eu am lucrat pe o parcelă mică, de 2-2,5 mp. Practic am avut de săpat o parcelă de 2,5-3m lungime pe 80-90 cm lățime. Și l-am făcut în aproximativ 1 oră și jumătate, cu tot cu întreruperi (am fost acolo cu copiii și am avut întreruperi multe și dese sau lungi). Cu puțin antrenament și lucrând susținut, cred că 2-3 mp pe oră e realist. Începutul e cel mai greu. Până pregătești ce ai nevoie, până faci primul șanț. După care merge destul de ușor.

De asemenea, am remarcat faptul că, schimbând în permanență uneltele cu care lucram și implicit poziția de lucru, nu mi s-a părut nici monoton, nici obositor.

Este o metodă foarte bună de a îmbunătăți calitatea structurală a solului argilos. O recomand pentru solurile care au stat mult timp nefolosite sau pe care s-a arat mult timp și au format așa numit ”hard pan”, stratul acela de sol dur, foarte compactat, la adâncimea de 25-30 cm.

În urmă cu 2 ani, am preferat să aerez și să afânez parcela respectivă la suprafață doar cu furca pentru săpat. Adică ce am făcut acum cu stratul din profunzime. Tot cu acea ocazie, am scos o mulțime de rizomi de pir. Ceea ce mi se pare interesant, este faptul că după 2 ani, nu a revenit încă pirul. Am găsit rădăcini de ștevie și alte buruieni, dar niciun fir de pir. E de urmărit. Poate e o metodă eficientă de a scăpa de pir pe suprafețe mici sau poate funcționează doar în zonele semiumbrite, unde pirul e combătut eficient de alte buruieni.

De asemenea, pentru că stratul de suprafață fusese săpat în urmă cu 2 ani și mai pusesem și ceva compost, și ceva mulci, pământul era forte ușor de lucrat, de săpat. Pe de altă parte, în profunzime, era destul de tare, compactat, dar nu imposibil de spart.

În concluzie, e o medodă bună pentru regenerarea și pregătirea terenului din Poiana cu Permacultură, pentru că avem sol lutos dar și pentru că terenul nu a mai fost lucrat mult timp. Terenul e plin de râme și între timp au apărut și cârtițele ceea ce este într-adevăr semn bun. Indicatorii sunt clari pentru un sol bun, lutos dar compactat. Tot ce e nevoie, e puțină atenție și ceva muncă fizică.

Odată făcută această lucrare, trebuie să fim atenți și să prevenim compactarea. O metodă ar fi să cultivăm pe paturi înălțate, astfel încât să nu mai călcăm decât pe poteci dinainte stabilite. De asemenea, o metodă foarte bună ar fi mulcirea. Nu în ultimul rând, solul trebuie acoperit cât mai repede cu plante și menținut așa acoperit tot timpul.

De aceea, am semănat pătrunjelul foarte des, pe toată parcela. Pătrunjelul are rădăcina pivotantă, la fel ca morcovul, ce sfredelește pământul în profunzime, iar la surpafață ar face un covoraș verde din care vom tunde câte puțin din când în când.

Aș fi vrut să îi pun și un companion sau doi pătrunjelului, dar toate plantele cu care s-ar potrivi sunt plante care preferă soarele. De aceea am preferat să îl pun singur. Oricum e parcelă mică. Cred că îi va fi foarte bine.