Pentru ca îmi doresc sa fie mai mult decât un proiect privat, sa fie un proiect în care sa se implice mai multă lume și care ar putea chiar sa fie nucleul pe care sa construim o comunitate și în același timp aș vrea sa fie oarecum selectiv, adică nu vreau să intre chiar oricine pe acel teren și să facă ce vrea. Şi pentru ca nu este nici un proiect privat, nici unul public, varianta intermediara ar fi clubul. Un grup de oameni care au interese comune si care adera la un set de etici si principii, pot alcatui impreuna un club si pot desfasura proiecte individuale sau de grup in cadrul acestui club, fie el si informal.
De ce Poiana?
Eh, aici sunt mai multe aspecte. In primul rand ideea de poiana defineste practic un loc, un spatiu, de obicei placut, un loc de adunare si de relaxare, un loc in care natura etaleaza o mare diversitate de plante, insecte si animale, un loc in care gasesti si soare si umbra si iarba si pomi si pamant si apa si cate si mai cate. In al doilea rand "Poiana" ma duce cu gandul la discutii, prieteni, foc de tabara, lucruri care inseamna apropiere intre oameni, lucruri care pot defini o comunitate. In al treilea rand, imi doresc sa transform acel loc intr-o veritabila poiana. Iar in al patrulea rand, este un nume predestinat, doar membrii clubului vor intelege de ce.
De ce "cu Permacultura"?
Pai ce farmec ar mai avea fara permacultura? De fapt asta e ideea, asta este tema centrala a clubului, asta este ratiunea de a exista a acestui club. Am mai cochetat si cu denumirea de "Poiana Permacultorilor", dar am renuntat la ea, pentru ca induce ideea de apartenenta, ideea ca poiana ar apartine cuiva si anume Permacultorilor, ceea ce nu este tocmai corect. Poiana nu apartine nimanui. Este un loc in care noi, oamenii de buna credinta si membrii ai clubului, ne strangem pentru a pune in practica ideile permaculturii, este un loc in care experimentam si in care invatam, este un loc in care legam prietenii si inchegam comunitati, este un loc care ar putea oferi legume, fructe si alte produse proaspete, organice, naturale, membrilor sau prietenilor clubului. Este doar un loc, nu este locul cuiva, nici al unui individ, nici al unui grup si as vrea sa ramana asa, sa ramana un loc de care sa avem grija, in care sa punem suflet fara sa fie al nostru, fara sa ni-l revendicam in vreun fel. Ar putea fi o ocazie sa invatam sa ne dezobisnuim de nevoia de a poseda lucruri.
De aceea prefer sa ii spun "Poiana cu Permacultura", iar acel "cu", un cuvant simplu din numai doua litere, capata o semnificatie foarte mare, pentru ca acel "cu" ne spune ca Poiana include permacultura, iar permacultura suntem noi. Deci noi apartinem acelui loc si nu invers. Apartinem acelui loc dar nu suntem sclavii lui. Apartinem atata timp cat dorim acest lucru.
Hey, frumoasă idee, probabil că sunt mulţi Bucureşteni care jinduiesc la un asemenea loc, eu fiind unul dintre ei. În primul rând e nevoia de a cunoşte oameni cu interese comune, cu care să şi pui osul la treabă într-un proiect comun. Apoi ar fi posibilitatea de a exersa respectul faţă de natură şi de a înţelege mai bine curgerea energiei printr-un ecosistem.
RăspundețiȘtergereTrebuie să recunosc că eu văd permacultura ca făcând parte dintr-un ansamblu de practici şi atitudini care conduc către un soi de autoguvernare a unei comunităţi, fără structuri ierarhice, fără legi şi legiutori, doar cu oameni ce trăiesc în armonie cu ei înşişi şi cu tot ce-i înconjoară.
Am să urmăresc ce mai postezi aici şi pe forum-ul permacultura.ro şi aştept cu nerăbdare o primă întâlnire.
Se pare ca impartasim in mare cam acelseasi idei. Si eu vad permacultura mai degraba ca pe o cale. Prima intalnire am anuntat-o pentru 9-11 septembrie.
RăspundețiȘtergereFoarte frumoasa ideea! Este de admirat implicarea si entuziasmul tau!
RăspundețiȘtergereNoi suntem in Iasi, poate in octombrie o sa prindem un weekend in poiana. Pana atunci, spune-mi cu ce te pot ajuta de la distanta! :)
Salut! E o idee foarte buna. Se intimpla ceva si la sfirsitul asta de saptamina?
RăspundețiȘtergerePai putem face sa se intample! :)
RăspundețiȘtergereEu voi fi acolo incepand de azi dupamiaza.
Voi merge şi sâmbătă şi duminică.
S-ar putea ca duminică să vină şi părinţii mei, ca sa culegem strugurii şi poate chiar sa taiem niste pomi uscati si cateva crengi rupte de la cais.
Pana vin ei, eu am de gând să încep să lucrez la straturile inalte, pentru ca răsadurile de salata şi cicoare au crescut măricele şi vreau sa le plantez până la sfârşitul săptămânii viitoare.