duminică, 13 noiembrie 2011

Cand visele capata contur

Până azi Poiana cu Permacultură era un vis, era o idee, era un concept, era un brand nou, era ceva sau poate altceva. Era un vis, poate neînţeles de multă lume, poate vag sau poate neînsemnat. Dar astăzi, duminica, 13 noiembrie 2011, visul numit Poiana cu Permacultură a început să capete contur.
"VINovaţi" de acest fapt sunt 4 oameni entuziasti care au ignorat frigul de afara si, folosind intrumente sau materiale precum foarfece de tăiat crenguţe, sapă, greblă, lopată, furcă de săpat, sticle de plastic, găleţi de apă, stropitoare, cutter, au început să traseze conturul Poienii cu Permacultură.

Eh, dar să începem cu începutul, început care a fost de-a dreptul incendiar:




Aşa cum îi şade bine românului, ne-am aşezat mai întâi la o vorbă şi o cană cu vin fiert, langă vatra improvizată din spatele casei. Aşa de-ampicioarele, înfiguraţi de pe drum, mai ales băieţii veniţi cu bicicleta, am sorbit cu poftă licoarea fierbinte şi dulce care, ceşcuţă după ceşcută, cănuţă după cănuţă, ne-a încălzit progresiv trupul şi sufletul şi ne-a alimentat cu energie şi dorinţă de a face ceva.

Şi pentru că dorinţă aveam, energie avea, am terminat vinul şi ne-am pornit la treabă. Fiecare dintre noi şi-a ales ce să facă:
- Iulian a ales să folosească sapa şi grebla pentru a curăţa zona gardului de buruieni.
- Sid a ales să scoată lăstarii de pruni.
- Eu şi cu Sorin ne-am apucat să tăiem butaşii de măceşi. Iar pentru ca treaba asta a mers foarte repede, am trecut la altele.
- Sorin a taiat sticlele de plastic, impreuna cu Iulian
- Eu am făcut câteva gropi cu ajutorul unei furci de săpat şi a unei lopăţele mici de grădinărit.
- Apoi am cărat apă
- Sorin a plantat măceşii
- Sid a lărgit gropile pentru lăstarii de pruni cu ajutorul lopeţii universale pe care am reparat-o între timp, după ce ce rupsese mânerul. (i-am pus coada de la furcă)
- Eu şi Iulian am plantat pomişorii. Eu ţineam pomii, iar Iulian tăgea pământul în groapă.
- Sid şi Sorin ne-au ajutat cu udatul.
Şi uite aşa, lucrând în echipă, coordonându-ne ad-hoc, fără a avea un şef, fără să fim plătiţi de cineva, fără să aşteptăm vreo recompensă, am terminat treaba în aproximativ 3 ore. Iată ce a ieşit:

Conturul Poienii

Acum Poiana cu Permacultură are contur. Cel puţin un început de contur. Pe o latură. 
La o acţiune viitoare, poate cu mai mulţi vizitatori vom face contur şi pe cealaltă latură. Poate îl vom mai îngroşa pe acesta. Iar după aceea vom începe să adăugăm culoare şi vom continua să punem suflet, până când visul denumit Poiana cu Permacultură va deveni realitate.

Tot astăzi am înregistrat câteva premiere:
- A fost pentru prima dată când am gătit ceva în Poiana cu Permacultură, chiar dacă am "gătit" doar vin fiert. Vatra "rocket stove" a funcţionat foarte bine. A pornit de la a doua încercare şi am ars doar câteva crengi uscate de nuc. Am avut foc cât să fierbem 2 l de vin roşu în 3 şarje.
- A fost pentru prima dată când altcineva, în afară de mine şi cei din familie, a vizitat Poiana cu Permacultură pentru a doua oară. Bravo Sid! Meriţi un premiu. La cât mai multe vizite!
- A fost pentru prima dată când am reuşit să adun un grup mai mare de 2 persoane în  Poiana cu Permacultură. Dacă acum am fost 4, sper ca la următoarea întâlnire să ne adunăm 8. Apropo, dacă aveţi prieteni care vor să vină, aduceti-i.
- Cred că pentru mulţi dintre noi, cei de acolo, a fost pentru prima data cand am făcut ceva. De exemplu pentru mine a fost prima dată când am tăiat butaşi de măceşi. Multumesc Sorin pentru că m-ai învăţat cum se face!

Şi pentru că tot am început cu mulţumirile, vreau să mulţumesc mai întâi celor care au fost prezenţi fizic la întâlnire. Dar vreau să le mulţumesc şi celor care chiar au vrut să vină dar au fost reţinuţi de o mulţime de alte împrejurări. Ştiu că aţi fost alături de noi cu gândul. Vă aştept cu drag la următoarea întâlnire.

Până va veni zăpada şi îngheţul voi mai face câteva vizite în poiana cu permacultură. Cel mai probabil vor fi vizite neplanificate. Mă voi strădui totuşi să le anunţ cel puţin cu o zi înainte, în cazul în care mai sunt doritori. Vreau să mai plantez câţiva măceşi pentru că pare o treabă uşor de făcut şi chiar vreau ca de la anul, gardul viu să capete o formă. De asemenea vreau să mai adun iarba, paie şi frunze, acum cât sunt uscate si să le fac grămada, pentru a se face mulci până la primăvară.

17 comentarii:

  1. Bravo, Doru! Esti un tip grozav! Jos palaria pt tine si prietenii tai! Mor de necaz ca nu am ajuns si noi!

    RăspundețiȘtergere
  2. Doru iti apreciez constanta si felul simplu de manifestare eficienta.Este singura solutie viabila ,ancorata in asteptarile oamenilor cu cap la cap,in contrast cu vantul ce ne tot spulbera asteptarile de peste 20 de ani...

    RăspundețiȘtergere
  3. Doru m-a lasat sa plonjez in cele 3-4 tufe de maces care erau acolo si, dupa vaiete si scancete, am recoltat aproximativ 1,5kg. Acum sap pe internet dupa retete si informatii despre planta. As vrea sa fac multe dar e cantitatea foarte mica. Daca aveti sugestii, ascult cu interes. Si vreau impartim la iarna ce rezulta, cum sta bine unei comunitati care se conduce SI dupa principiile free-economy.

    RăspundețiȘtergere
  4. Eu am gasit retete de gem/dulceata, dar e un proces foarte laborios. Se taie in doua fiecare boaba de maces si se indeparteaza semintele si puful ala iritant din interior, cu varful cutitului. Pe urma se pune la fiert ce a ramas. Nu stiu daca scoti 1-2 borcane de gem din 1,5 kg de macese.
    Eu am decis sa il fac ceai. Habar nu am cum. Deocamdata l-am lasat la uscat

    RăspundețiȘtergere
  5. Super, ati facut treaba tare faina! Imi place ca ati inceput cu vinul si-ati trecut la treaba, nu invers :D

    Doru, macesele culese dupa inghet sunt moi si nu cred ca mai merge scos puful la fiecare individual. Parca auzisem de o metoda pentru a face pasta de macese, dar am uitat. Incerc sa ma mai documentez si eu, ca tare-mi place gemul de macese. Pana una alta, sunt ok uscate, pt ceai, dar sa nu le spargi, sa le lasi intregi, ca sa nu iasa puful.

    RăspundețiȘtergere
  6. Intregi le-am lasat. La uscat la loc racoros si intunecos, de asemenea. Ceai scrie pe pulpa maceselor, clar! :) Semintele se pot si ele folosi, am gasit niste informatii pe Formula AS. Cu ocazia asta am aflat si confirm prin urmare ce spune si Irina ca macesele trebuie culese inainte de prima bruma pentru a obtine maximum de vitamine din ele. Asa ca in curand, la o urmatoare intalnire fata in fata avem si ceai de macese.

    RăspundețiȘtergere
  7. Pasta de macese se face asa:
    -se fierb macesele intregi cu apa cat sa le acopere, pana se inmoaie
    -se lasa sa se raceasca apoi se zdrobesc cu mana (neaparat cu manusi de cauciuc ), dupa care se trece printr-o sita cu gauri mari care sa retina samburii. Apoi mai trebuie trecut bulionul printr-o sita fina sa retina perisorii.
    -bulionul rezultat trebuie fiert apoi cu zahar 1-1,5kg la 3l de bulion ( sau mai mult daca vi se pare acru inca), pana se ingroasa. Se testeaza picurand pe o farfurie. Din 1,5 kg macese ar trebui sa iasa vreo 3l de bulion, deci cu cat mai scade, vreo 7-8 borcane. Merita sa incercati pt ca e delicioasa.

    RăspundețiȘtergere
  8. 3 litri de bulion din 1,5 kg de macese?
    Pai eu am avut aproape 2/3 galeata mare de corcoduse galbene, nu mai stiu cate kg au avut probabil vreo 2 sau 3, dar au fost multe si alea au mai multa pulpa decat macesele.
    Din 2/3 galeata (de 10 l) de corcoduse mi-au iesit 3 borcanele mici de gem. E drept ca nu am pus mult zahar. Cred ca am pus doar 1 kg sau chiar mai putin, pentru ca incerc pe cat posibil sa evit zaharul.

    RăspundețiȘtergere
  9. Nu poti compara macesele cu alte fructe care au pulpa zemoasa. La macese trebuie sa adaugi apa ca sa poti sa le strecori prin sita. La celelalte apa pe care o contin initial scade cel putin la jumatate prin fierbere. Eu fac pasta de macese cam la consistenta mierii, deci e mai fluida decat ce se gasea odata in comert. Daca vrei mai groasa, o fierbi mai mult si numarul de borcane va scadea. Si depinde si de ce fel de borcane vorbim. Eu ma refeream la cele de 350-400 ml. Si apoi totul e relativ, poate am exagerat cu estimarea la 1,5 kg. Mie anul trecut din 3 kg de macese mi-au iesit 12 borcane.
    Si referitor la butasii de maces plantati, nu-s prea aproape de pruni? Ma gandesc ca daca vor creste va fi greu sa culegi prunele printre atatia spini! In rest, faceti o treaba tare faina in Poiana.
    Mai intrebai undeva de zona verde, ce sa mai plantezi. Eu as mai pune cimbrisor, menta, coada soricelului, iarba grasa ( portulaca ) si viorele. Astea toate fac covor verde compact si se mai pot si manca in salate sau sunt medicinale.

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc Simona pentru aceste informatii. La anul sigur voi incerca si eu sa fac gem de macese, mai ales daca e asa de spornic. Uite, nu m-am gandit ca faptul ca pulpa de destul de saraca in apa, este de fapt un avantaj.
    Legat de apropierea butasilor de maces de pruni, intentia mea este sa fac un gard viu, gard prin care sa nu poata sa treaca sau sa treaca cu greu chiar si animale mici sau pasari gen gaini. De asemenea, gardul acesta ar avea drept scop sa protejeze si de vant si sa fie si o capcana de soare, cand va mai creste.
    Nu am mari sperante sa produc multe prune din gardul viu, dar cate vor fi, sunt binevenite.
    Macesii am de gand sa ii impletesc. De asemenea, in timp vreau sa mai adaug si alte plante in gardul viu, pana il fac cam de 1 m latime. Orice idei si sugestii sunt bine venite.

    RăspundețiȘtergere
  11. ce baieti faini am gasit aici ! cine mai face azi gem de macese ? :D iar vinul ala arata...arata...bun rau. chiar voiam sa te intreb cum a fost si uite ca acum am aflat. felicitari, echipa frumoasa !

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine ai venit macinpar! Multumim de aprecieri si felicitari!
    Azi nu stiu cine face gem de macese, dar deja ma tenteaza sa incerc eu in viitorul aproiat. Am impresia ca au mai ramas cateva macese neadunate si, chiar daca a cam venit inghetul peste ele, parca tot ma tenteaza sa le adun si sa incerc sa fac macar cateva borcane de gem dupa reteta Simonei. Daca nu imi iese gemul, oricum bem un ceai de macese in iarna asta.
    Vinul chiar a fost bun, era fain ca dupa ce se mai golea putin ceaunul, mai completam iar si il lasam permanent pe foc. Asta se cheama vin permacultural. :)

    RăspundețiȘtergere
  13. Dar ce primire calduroasa. Multumesc si eu. Asteptam ceaiul permacultural si mai ales vinul. Daca face cineva gem, do share, please !

    macinpar

    RăspundețiȘtergere
  14. share, sigur ca share, mai ales la intalnirile de genul asta.
    Apropo, se pare ca visele capata contur tot mai accentuat. Articolul a trecut de 78 de afisari. Cele mai multe de pana acum. Chiar mai multe decat cel despre Casa cu Prieteni (are 71) liderul de pana acum. Lumea citeste, scrie, interactioneaza. E bine! Ne adunam.

    RăspundețiȘtergere
  15. Vă salut oameni buni cu Suflet frumos!!!! Cât mă bucur că ne adunăm și ne găsim din ce în ce mai mulți! Vă rog să spuneți unde se află această ” poiană”, în ce zonă ... și vă recomand celor ce nu au citit încă seria cărților ” Cedrii Sunători ai Rusiei” de Vladimir Megre , după cât am observat eu se pare că Doru a citit , așa îmi pare mie ... să ne auzim cu bine ....
    Mihaela Stamate

    RăspundețiȘtergere
  16. Buna Mihaela! Bine ai venit în spaţiul virtual al Poienii cu Permacultură!
    Poiana se află în Domneşti, la 20 km de Bucureşti, pe Intrarea Poiana. :)
    Eu nu am citit încă acele cărţi din seria "Cedrii Sunători ai Rusiei". Am citit o multime de alte cărti legate de permacultură.
    Cunosc însă oameni care au citit Anastasia şi din ce am discutat cu ei până acum, pot spune că nu rezonez cu o parte din ideile de acolo. Poate după ce voi citi carte imi voi schimba părerea.
    Dacă nu ati vizitat încă Valea Curcubeului(http://modelandviitorul.blogspot.com/), vă sfătuiesc să o faceţi. Marcela si Mircea au întemeiat acolo o comunitate fondată după principiile regăsite în cartea Anastasia.

    RăspundețiȘtergere
  17. Sunt pur si simplu incantata de cand am descoperit acest blog.
    Imi las imaginatia inainte sa zburde si deja ma si vad in casuta mea perma facand gradinarit perma inconjurata de prieteni ...
    Tineti-mi pumnii sa mi se aseze toate cum gandesc si veti fi invitatii mei pe undeva aproape de Galati unde imi insamantez visul !
    A mai ramas doar pasul de a reusi sa obtin niste resurse ...
    Am stat treaza pana spre ziua sa pot sorbi fiecare fraza a lui Doru ...

    RăspundețiȘtergere