luni, 7 noiembrie 2011

Ceapa şi Usturoiul

Anul ăsta a fost o vreme tare ciudata. Ma rog, de obicei noi oamenii spunem despre vreme că este ciudată pentru că este imprevizibilă. Anul acesta au fost insă treceri  bruşte de la frig la cald in primăvară si de la cald la frig în toamnă. Aşa că răsadurile mele de salată pe care le-am plantat în stratul înalt cu doar 2 zile înainte să vină frigul, nu prea au mai avut ocazia să îşi ia avânt, au rămas cam micuţe, iar unele nu s-au mai prins deloc. După o lungă perioadă de secetă a urmat o scădere bruscă de temperatură de la 20-25 de grade ziua la 10-15. Sălăţelele se zbat sărăcuţele să supravieţuiască, dar e şi frig, e şi secetă, le este greu.

Salata

Şi pentru că nu am mari speranţe să mai recoltez ceva salată până vine zăpada şi gerul precum şi pentru că mai aveam încă foarte mult spaţiu în stratul înalt făcut recent împreună cu Iulian şi cu Robert, am decis să plantez ceapă şi usturoi. Puse încă din toamnă, arpagicul şi căţeii de usturoi, până în aprilie se fac numai bune de mâncat.
Aşa că am decis ca sâmbăta asta, pe 5 noiembrie, să mă trezesc dimineaţă şi să merg la târg. În Domneşti se organizează târg în fiecare sâmbătă dimineaţă şi vorba unui vecin găseşti acolo de toate, iar preţurile sunt în general cu 30% mai mici decât în pieţele din Bucureşti (aviz amatorilor). Din târg aveam de gând să cumpăr materialul săditor, adică arpagic şi usturoi. Am cumpărat cam jumătate de kg din fiecare şi m-a costat cu totul 8,5 lei.
Săditul cepei şi usturoiului nu e chiar o treabă grea, dar parcă altfel lucrezi atunci când ai ajutor, aşa că tare m-am bucurat când s-a oferit si Sid să dea o mână de ajutor. Mulţumesc Sid! Ai fost un ajutor de nădejde!
Eu am ajuns foarte devreme, pentru că am prins mijloacele de transport aproape din mers şi nu am avut deloc timpi de aşteptare. Şi pentru că mai aveam ceva timp la dispoziţie până să sosească şi Sid, m-am apucat să meşterec o unealtă. Mă tot întrebasem pe drum şi tot încercam să îmi imaginez cum voi face să plantez ceapa şi usturoiul. Ma gândeam că îmi va trebui un plantator sau ceva de genul ăsta.
Învârtindu-mă de unul singur prin Poiană şi observând diverse lucruri, mi-a venit şi ideea! Ştiam cum trebuie să arate unealta. Am început să improvizez. Am tăiat o sticlă de plastic de 1,5l  în două şi am păstrat partea de sus. Am găsit pe jos o bucată dintr-o coadă de mătură, cam de vreo 50-60 cm lungime si doar un pic mai groasă decât îmi trebuia mie. Am ascuţit-o doar puţin, atât cât să treacă uşor vârful prin gura sticlei, iar vârful l-am lăsat mai bont, pentru că aveam de gând să îl folosesc şi pentru a împinge arpagicul şi usturoiul mai bine în gaură, si pământul peste. Unealta părea gata.
I-am făcut o probă... Hmmmm, intra prea adânc în pămât ascuţisem prea mult în sus şi făcea găuri de 10 cm adâncime. Nu era ok, îi mai trebuia ceva. Evident, un opritor. Opritorul l-am făcut înfăşurând o sfoară la 5 cm de vârg şi apoi am lipit scoci peste sfoară si peste băţ astfel încât să îl ţină cât mai strans lipit.
I-am făcut a doua probă. Opritorul a ţinut. Gaura a fost făcută la adâncimea potrivită. Unealta era gata!

Unealta
Iată şi cum am folosit unealta:


















1. Se face o gaură în strat cu vârful plantatorului trecut prin gura sticlei.
2. Se scoate plantatorul din gaură şi rămâne sticla
3. Se aruncă în gaură o sămânţă
4. Se aruncă peste puţin pământ
5. Se îndeasă uşor cu plantatorul
6. Se scoate sticla şi gata.

Aşa am plantat aproximativ 130-150 fire de ceapă şi usturoi în mai puţin de două ore. Nu am cronometrat dar cred că, cu tot cu poze şi cu pauze ne-a luat cam o oră jumate sau o oră şi trei sferturi. Am lucrat în echipă. Sid a folosit unealta, iar eu aruncam arpagicul/usturoiul şi pământul în pâlnie.

După muncă joacă, am băut şi un vin producţie proprie tot din Poiana. Am mai povestit si am făcut o multime de planuri şi schimburi de idei. Am vorbit despre solarii, despre comunitati, despre softuri de desenat 3D si câte şi mai câte.

Ne-a mai rămas timp să adunăm şi ultimele nuci rămase în pom sau căzute pe jos. Si am strâns frunzele de nuc grămadă pentru a face din ele mulci.


Mulciul din frunze de nuc am de gând să îl folosesc ca material de acoperire la toaleta cu compost:


Materialul de acoperire bogat în carbon şi cât mai fărâmiţat (cel mai bun e rumeguşul), elimina orice miros neplăcut pentru că permite descompunerea aerobă a fecalelor si a urinei. Ca atare, poţi instala o astfel de toaletă în casă fără niciun fel de problemă. Totul este să foloseşti suficient material de acoperire.
Când se umple găleata, o vărs în grămada de compost. Nici atunci nu miroase decât a pământ umed. Compostul îl las la descompus aproximativ 1 an, apoi încă 1 an îl las să se matureze. Iar după maturare ar trebui să rămână doar humus.
Humusul am de gând să îl folosesc drept îngrăşământ pentru pomi şi arbuştii pe care urmează să îi plantez în Poiana cu Permacultură. Deci după 3 ani, aceste frunze de nuc vor ajunge să asigure nutrienţii necesari pentru alţi pomi, care vor face în final alte frunze, frunze pe care le voi folosi pe post de mulci în grădina de legume.
De ce nu folosesc direct frunzele de nuc pe post de mulci în grădina de legume? Pentru că frunzele de nuc conţin iod şi alte substante care inhibă creşterea plantelor. Din punctul ăsta de vedere frunzele de nuc sunt un ierbicid natural.

7 comentarii:

  1. Multumesc! Cu greu as putea spune ca asta s-ar putea numi munca. A fost mai mult o joaca ceva mai activa. Timpul a tinut cu noi si faptul ca am "gustat" aerul curat de acolo a fost un adevarat lucru bun pentru mine. Plus cei aprox. 40km dus-intors facuti pe bicicleta care au contribuit serios la tonusul meu. O sa povestesc si eu povestea Cepei si a Usturoiului in viziunea mea. A fost o reala placere Doru si mai astept sa ceri ajutor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ma bucur ca ne tii la curent cu evenimente din Poiana. Articolul tau este vesel si educativ.
    Mult succes in continuare!

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc Lili! Va astept si pe voi daca sunteti prin Bucuresti. Poate chiar in weekendul asta 11-13 noiembrie. Nu putem ramane peste noapte in poiana pentru ca e frig si inca nu am reparat soba. Dar putem merge dimineata si ne intoarcem seara. In oricare din zilele de vineri, sambata sau duminica.
    Sid, cu placere! Cum spuneam, poate mai facem o intalnire, mai mare weekend-ul asta.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pai... strange oastea :)
    In alta ordine de idei, uite ce face un prieten de-al meu din Belgia, ti-am povestit de el. http://zomererf.be/index.php?view=detail&id=11&option=com_joomgallery&Itemid=2
    Cam asa ar trebui sa fie si pe la noi, nu-i asa?

    RăspundețiȘtergere
  5. Sid, ce-ai vrut sa scrii deasupra, cu prietenul din Belgia? Poate era folositoare si pt mine informatia. Merci!

    RăspundețiȘtergere
  6. Julia, sunt un grup, o comunitate dintr-un orasel din Belgia care a primit un pamant de la primaria respectiva si au grija de el. Fac ceva similar Poienei lui Doru doar ca sunt muuuulti. Vezi ca am pus un link in mesajul meu anterior, copiaza-l in browser si tradu-l cu Google Translate daca este cazul. O sa-ti dai seama despre ce este vorba.
    PS. Tu esti Gramatica Uitarii de pe Facebook?

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu am mai asteptat in 04.04.2014 discuitul.
    Am sapat cu harletul,
    am sfaramat cu sapa,
    am maruntit cu grebla si
    am facut un strat.
    A picurat si nu am oprit din munca
    cum nici +Parintii nu se opreau din munca pe vreme rea.
    Am mai pus niste arpagic rosu pana ce am terminat arpagicul.
    Am mai facut ceva in premiera.
    Am separat cateii de usturoi,
    am facut un sant cu un colt al sapei,
    am infipt, pana pe intuneric, usturoi cu varful ascutit in sus,
    am acoperit usturoiul plantat cu pamantul sfant imprastiat cu mainile si
    am simtit cu bucurie umezeala pamantului sfant in maini.
    Am curatat crengi cu foarfecele si
    am acoperit stratul cu acele crengi taiate.


    RăspundețiȘtergere