Jurnal de PDC - 15 aprilie 2014

Astăzi am revăzut cele 12 principii permaculturale formulate de David Holmgren, iar apoi am jucat bingo cu ele. Practic, le-am notat pe toate pe o foaie, iar apoi am ieșit afară și am încercat să le identificăm pe toate în gospodăria lui Gabi. A fost un exercițiu bun și distractiv.
Apoi am învățat o metodologie nouă, numită CEAP, cu C de la "colectare de informații", E de la "evaluare", A de la "aplicarea principiilor", P de la "planificare". Este o metodologie prin poți face mult mai rapid un design decât cu SADIM. Foarte utilă în cazul proiectelor mai simple.
Am făcut și un exercițiu despre cum afectează peak oil comunitățile, hrana, transportul, economia și deșeurile și am avut ocazia să ne reamintim faptul că permacultura este despre relații benefice, identificând relațiile dintre aceste elemente
Am discutat despre ce înseamnă tehnici, strategie și design, concluzionând că: tehnica răspunde la întrebarea "cum?" și este unidimensionala, strategia răspunde la întrebările "când și cum?" și este bidimensionala, iar designul răspunde la mai multe întrebări, între care, "unde, când, cum?" și este multidimensional.
Am mai învățat și despre zone și sectoare în mediul urban și am văzut un exemplu de aplicare a acestora, în care zonele sunt delimitate în funcție de mijloacele de transport necesare a fi utilizate, iar sectoarele în funcție de activități, respectiv locațiile în care vrei să ajungi.
După masă, dupa ce am mancat painea, am trecut la lucruri practice, ne-am auto-organizat în 3 grupuri și fiecare grup s-a ocupat de cate o activitate interesantă. Unii au construit un dispozitiv pentru a produce biochar (un fel de cărbune obținut prin piroliza lemnului), alții s-au ocupat de direcționarea apei de la duș către livadă, iar alții s-au ocupat de proiectarea unui sistem de colectare a apei de ploaie de pe casă. Ca de obicei, la finalul zilei de curs, am continuat proiectul de grup.

Jurnal de PDC - 14 aprilie 2014

După atâtea zile friguroase și ploioase, soarele a răzbătut în sfârșit printre nori și ne-a încălzit atât pe exterior cât și în interior. Ziua frumoasă se cunoaște de dimineață, zice o vorbă, iar ziua de azi chiar a confirmat proverbul.
La fel ca și în zilele anterioare, am învățat o mulțime de lucruri interesante. Dintre acestea aș menționa aici: "Dragon Dreaming" și "6 Thinking Hats".
Dragon Dreaming este un instrument foarte util pentru a ajuta grupurile de oameni să coopereze eficient astfel încât proiectul la care lucrează să fie un real succes. Printre altele, se bazează pe identificarea unor tipologii de oameni (visătorii, cei care planifică, cei care fac și cei care sărbătoresc) și aplicarea unor tehnici de comunicare eficientă între aceștia.
Tehnica celor 6 pălării gânditoare are cam același scop și presupune practic, la un moment dat, ca toți oamenii din grup sa gândească din aceeași perspectivă.
Cele 6 pălării sunt:
- pălăria albastră - coordonatorul sau facilitatorul întalnirii. Poate fi unul singur sau pot fi pe rând, toți participanții.
- pălăria albă, la fel ca foaia albă de hârtie, este pălăria strângerii de informații,
- pălăria verde, ca iarba care crește, este pălăria ideilor creative,
- pălăria galbenă, la fel ca soarele, pălăria pozitivă, despre idei și aprecieri pozitive,
- pălăria neagră, cea sobră și critică, a evaluării obiective,
- pălăria roșie ca focul, a emoțiilor, trăirilor și intuiției.
Ideea lui Edward de Bono, autorul acestei tehnici, este aceea că, dacă oamenii gândesc toți din aceeași perspectivă, trecând pe rând de la o pălărie la alta, ajung foarte repede la o concluzie.
Pe lângă aceste două instrumente importante, am facut și câteva exerciții și am avut și ceva discuții interesante, cu ajutorul cărora am clarificat câteva amănunte.
La finalul zilei de curs am continuat cu proiectul permacultural, fiecare grup cu proiectul pe care și la ales. Eu am ales jocul permacultural.

Pe seară, i-am învățat pe cei interesați cum se face pâine cu maia, și apoi am sărbătorit cu toții în jurul unui foc mic, cu glume, cântece mai mult sau mai puțin improvizate. Și nu în ultimul rând, ne-am distrat și ne-am simțit bine. Și poate e important de menționat faptul că, totul a fost spontan.
Da! E chiar distractiv să faci un curs de permacultură. Poate chiar mai distractiv decât în concediu. Merită!

Jurnal de PDC - 13 aprilie 2014

Iată-ne ajunși la jumătatea cursului, un curs ce devine din ce în ce mai interesant, mai atractiv și mai antrenant. Partea teoretică este din ce în ce mai puțină, iar partea practică, din ce în ce mai mare.
După obișnuita recapitulare ritmată, am vorbit puțin despre creșterea plantelor, punând accent, în special pe nevoile acestora, iar una din modalitățile prin care poți să înțelegi nevoile unei plante, este să te pui în locul ei, să "gândești ca o planta", să îi înțelegi strategia.
Am făcut și o punere în scenă, un joc, pentru a înțelege mai bine ceea ce se întâmplă în sol, pentru a înțelege relațiile dintre elementele din sol. Și a fost atât de distractiv să învățăm în acest fel.
Marian, unul dintre participanții la curs, venit din Croația, ne-a povestit câte ceva despre agricultura biodinamica, unul dintre subiectele pe care le-a dezvoltat, alături de permacultură, pentru lucrarea sa de diplomă, la facultatea de horticultura.
Cutiuțele noastre cu unelte s-au mai îmbogățit cu încă un instrument foarte util cu ajutorul căruia putem identifica diversele specii de plante prezente pe teren. Poate fi folosit fie pentru a afla ce se află deja în locul respectiv, fie pentru a decide ce plante vrei să ai. Instrumentul se numește DAFOR, și vine de la Dominant, Abundent, Frecvent, Ocazional, Rar.
După alte jocuri și exerciții care ne-au ajutat sa învățăm o mulțime de lucruri, am ajuns și la momentul în care am ales proiectul pe care să îl facem până la sfârșitul cursului. Iar pentru a decide, am folosit un alt instrument, numit PMI, cu P de la plusuri, M de la minusuri si, I de la interesant. Proiectele alese sunt: grădinărit în școală, agricultură susținută de comunitate și joc permacultural.
O nouă zi plină de lucruri interesante.